Puteţi să-i spuneţi pasiune, nevoie, dedicaţie şi abnegaţie, cert e ca toate astea mă împing săptămânal pe drumurile patriei, mai precis, chiar pe celebrissimul DN1, cel care, cel puţin pentru simplul motiv că-i zice DN1, ar trebui să fie ’ăl mai bun, doar e primul. Dar nu, DN1, ca orice drum dintr-o Românie medievală din punct de vedere al infrastructurii e cea mai bună manşă pe teren accidentat a unui raliu la care luăm cu toţii parte, de nevoie. Atenţie, vorbesc despre DN1, nu despre cine ştie ce drum judeţean care leagă Budila de Ormeniş. Nu, e chiar drumul ăla pe care bogaţii capitalei îl străbat până în staţiunile montane, unde-şi vor cheltui banii, să facă Udrea, cu ocazia asta, turism.
Am scris mai sus „România medievală” şi cred că am greşit: în Evul Mediu se circula infinit mai bine. Acum nu se mai circulă deloc, într-o ţară care se laudă cu regi ai asfaltului, oameni în ale căror garaje se odihnesc Bugatti Veyron-uri. Paradoxal, în ţara în care există regi ai asfaltului, nu există asfalt; neexistând asfalt, mă întreb pe unde circulă regii asfaltului cu Bugatti-ul, care Bugatti, ultima oară când verificasem eu, nu era monster truck, ci maşină sport, cu gardă la sol joasă, cu care se rulează numai pe asfalt. Deci, după mine, inexistenţa asfaltului, tradusă cu gropi cât carul, face, în primul rând , o defavoare regilor asfaltului, care-şi distrug de această manieră, maşinile de un milion de euro. Sau un milion de euro nu înseamnă nimic atunci când eşti rege? Revenind la momentul medieval, nu cred că România îşi trăieşte un ev mediu tardiv pentru că, în acea perioadă, dregătorul prins cu matrapazlâcuri pe vistieria principatului, era de îndată executat de domnitor, prin metode specifice zonei: mai tu o tragere în ţeapă, sfâşiat cu ajutorul a patru cai, etc. Ori la noi, miniştrii transporturilor din ultimii douăzeci de ani sunt fie putred de bogaţi, fie putred de bogaţi şi preşedinţi.
Văzând cum până nici feudalizarea nu se poate implementa în România, propun modelul democratic chinez ca cel potrivit pentru reformarea statului. Cum România e a poporului suveran, aidoma Republicii Populare Chineze, doar aşa ne-a învăţat preşedintele în campanie, poporul trebuie să-şi primească minima compensaţie pentru roţile rupte pe drumurile patriei: execuţia publică, pe stil chinezesc, a tuturor miniştrilor care au permis apariţia unor regi ai asfaltului într-o ţară în care nu există asfalt.
de Mihai Băra
