De primăvară

Nu mă întrebaţi de ce am căutat „primăvară” pe wikipedia.org. Poate voiam să mă asigur că nu a dispărut conceptul în sine, pentru că multe dintre discuţiile purtate „cu ocazia zilei de 1 martie” sunt pe lângă substanţă. Nimic nou sub soare. Ne îndepărtăm de simbol, îl aruncăm în derizoriu, îl negăm, îl manelizăm. Cert este că primăvara a rămas cu fişa postului în zonele temperate, deşi specialiştii şi-au dat cu părerea în toate felurile, cum că primăvara şi toamna ar fi pe lista disponibilizatelor. Încă nu. Revenind la celebra enciclopedie online, salutăm cu drag precizarea din final: „Întotdeauna, primăvara şi echivalentul său conceptual, filosofic şi ideatic au însemnat dezgheţul, topirea, trezirea la viaţă, reînnoirea şi renaşterea naturii, a vieţii şi a societăţii.” Cu aşa definiţie optimistă, să tot zburzi pe dealuri şi câmpii. Carevasăzică nu doar iarba încolţeşte, dar şi viaţa viilor dă ceva semne de curiozitate. De la umila gheboşare, ajungem la oareşice degajare în atitudine. Într-o primă fază, în funcţie de grăsimile depozitate cu nesimţire în perioada de hibernare, s-ar putea să te simţi ca o muscă atinsă de plici dar nedecedată. Nu face greşeala să asculţi toate bazaconiile excentricilor oameni de ştiinţă care îşi golesc desaga poveţelor de sezon pe spinarea ta. Ce trebuie să ştim despre sosirea primăverii şi urmările ei am mai auzit de câteva ori în această viaţă. Noutăţile s-ar referi eventual la gradul sporit de noxe şi la descoperirea unei strânse legături între şnurul alb-roşu şi o civilizaţie extraterestră. Detalii de fundal, împuşcate de lunetişti în bietele noastre corpuri devitalizate, în minţile noastre intoxicate care ştiu una şi bună: foame criză stres. Fără virgule, virgula presupune cel puţin o pauză de respiraţie. În concluzie, pentru a nu fi acuzaţi de lirism păgubos şi îndemnuri patetice mai mult decât prevede situaţia local-naţională, se poate extrage următoarea concluzie de bun augur pentru o stare psihică ce bate uşor de tot spre normalitate. E primăvară şi va mai fi o vreme. Dacă îţi vine să te dai cu capul de pereţi fără a defini clar motivul apucăturii, încearcă faţada exterioară a peretelui. Poate găseşti o zi cu soare, o vrabie care serveşte masa pe terasa unui fast-food şi pe tine într-un geam de maşină proaspăt spălat. Noroc!

                                                                                                     Alina Bârsan