Imensa majoritate a cetăţenilor români nu are la inimă Parlamentul. Ba, unii îl urăsc, de-a dreptul. Şi cetăţeanul Băsescu urăşte Parlamentul. Dar la el e cumva de înţeles: nu numai că l-au sfidat, “cei 322″, sprijinindu-l făţiş pe duşmanul său, Tăriceanu, dar l-au şi suspendat din funcţie! Or, asta nu se uită şi nu se iartă. Cam de-atunci a început să arunce pe piaţă ideea de “subţiere” a Legislativului. Iar de cînd a aruncat bomba cu referendumul pentru un Parlament de doar 300 de “spartani”, e nebunie în “agora electronică”.
Să vedeţi ce-i la gura forumiştilor! Rar cîte unul mai cumpătat, care cugetă înainte de a înjura. E clar care e mersul lucrurilor. Băse a dat lovitura.
De ce nu iubim Parlamentul? Pentru că ni se pare un organism greoi, complicat, care ia decizii mult prea încet, şi după multă “ceartă”, folosind proceduri stufoase şi, aparent, inutile. Pe cînd un conducător “luminat”, ehe, e cu totul altceva: se mişcă repede şi ia deciziile pronto! De aceea un astfel de lider va fi întotdeauna pe placul vulgului. Care va urî visceral, pe cale de consecinţă, “adunătura” aceea de indivizi care dorm în sală, citesc ziare, se scobesc în nas şi, de altfel, iau un purcoi de bani nefăcînd mare lucru, în afară de certuri nesfîrşite. Propunerile aruncate pe forumuri sînt elocvente. Unii spun că şi 300 sînt prea mulţi, “şi aşa nu fac mare lucru, dacă Băse propune să fie doar 100, eu votez cu două mîini”. Altul vine cu ideea ca fiecare judeţ să trimită cîte un om în Parlament.
Chiar aşa, de ce nu un legislativ cu 40 de aleşi? Încap uşor într-un autocar, nu mai trebuie să le dai limuzine. Unde mai pui că-i poate chema mult mai iute Băselu la un pepsi, la Cotroceni, să le facă instructajul. Sînt şi indivizi care propun de-a dreptul să se desfiinţeze Parlamentul. Şi să nu credeţi că-s din ăia care au o singură circumvoluţiune, şi aia de la bască. Unii chiar au mintea bine mobilată. Uite, îl ştiţi pe consilierul prezidenţial Avramescu? Tot apare el pe la tv, cu maxilarele încleştate şi privirea fixă. Omul e profesor universitar, cu tot felul de studii şi cărţi , vă daţi seama. Tipul ăsta a susţinut nu demult, chiar cu îndîrjire, că România poate funcţiona foarte bine şi fără Parlament! Şi că preşedintele poate guverna, şi chiar legifera, prin decrete şi referendumuri!
Vă daţi seama? Iar Avramescu ăsta nu e beţivul de la crîşma satului, care între o cinzeacă de drojdie şi un carcalete înjură tot ce nu înţelege. Îmi tot aduc aminte ce i-a zis cîndva un ţăran bătrîn marelui Iorga, care vorbea cam porcos într-o biserică: matale ai tare multă minte, dar nu-i tătă bună.
Să nu-şi imagineze cineva că e altfel în restul lumii civilizate. Doar aşa, în viteză: în Grecia, unde s-a născut conceptul de democraţie, Parlamentul e numit “casa de nebuni”; în SUA, “cea mai mare adunare de mediocrităţi”; iar în Koreea dezbat ăia de sare sîngele pe ziduri. Pînă şi în Marea Britanie, unde s-a zămislit parlamentarismul ( la 1295 aveau deja Camera Comunelor şi Camera Lorzilor), părerea cetăţenilor despre Parlament nu e deloc măgulitoare.
Bine, şi? Facem economie, cum zice Băselu, renunţînd la vreo 170 de aleşi? Facem pe naiba. E o iluzie periculoasă. Democraţia e costisitoare. Dictatura e mult mai ieftină. Ce să tot stăm la mîna unora, proşti, agramaţi, leneşi, corupţi, pe care, mă rog, tot noi i-am ales, cînd putem avea un Om providenţial, care să ia rapid decizii geniale?
Aveţi grijă ce vă doriţi…
de Adrian Teacă
