Şapou: cât de dată dracu’ e viaţa! Am ajuns la mâna PSD-ului...eu, tu, voi, cu toţii am ajuns la mâna partidului pe care ne făcuserăm un obicei în a-l demoniza. Cu siguranţă vă vine greu să acceptaţi, cu siguranţă sunteţi oripilaţi ştiindu-vă vieţile în mâinile pesedeului, aşa e în tenis, iar somnul raţiunii noastre a crescut monştrii care ne conduc acum. S-o ţineţi minte p-asta!
Dacă eram PeSeDeu’ încă mi-aş dori să câştig Cotroceniul, dar aş face şi ceva pentru asta, dacă aş fi PeSeDeu’ nu aş mai încerca să mă port ca un samurai cu nişte tâlhari care habar n-au de existenţa unui cod al onoarei, dacă eram PeSeDeu’ nu haleam gogoaşa sleită a primului ministru Boc care s-a gândit să-l remanieze pe Nica pe motiv ca s-a gândit să-l remanieze.
Dacă eram PeSeDeu’ aveam de mult o soluţie la o demitere de care ştie până şi baba bolnavă de Alzheimer de la parter, dacă eram PeSeDeu’ nu o ţineam cu protocolul de guvernare la care nu se poate umbla cu pixul portocaliu, dacă eram PeSeDeu’ dădeam dracului medierea politică şi manierele de salon.
Dacă eram PeSeDeu’ mă uitam la Snatch, scena cu „bilele şi biluţele de fătălău”, dacă eram PeSeDeu’ mă mai uitam şi la finalul din Scarface, dacă eram PeSeDeu’ puneam mâna pe mitralieră ca Tony Montana şi-i executam politic pe toţi, adică ieşeam de la guvernare.
Dacă eram PeSeDeu’ o puneam de o alianţă imorală cu liberalii, aşa cum a zis Iliescu după alegeri (nicio alianţă nu poate fi mai imorală decât cea cu partidul lui Tyranosaurus Rex), dacă eram PeSeDeu’ le propuneam ăstora să ne susţinem unii pe ceilalţi în al doilea tur, dacă eram PeSeDeu’ trozneam la înaintare o moţiune serioasă (liberalii se bagă), trânteam guvernul şi-i ţineam pe băieţii carotenizaţi numai în pumni până după prezidenţiale.
Dacă eram PeSeDeu’ m-aş fi căznit să par viril, nicidecum un prostănac, dacă eram PeSeDeu’ mă prindeam de mult că Traian Băsescu nu vrea decât să mă distrugă. Dacă eram PeSeDeu’ aş fi furat alegerile din 2004.
Norocul lor că nu sunt PeSeDeu’...
de Mihai Băra
