Smalţul dinţilor trebuie să suporte toate obiceiurile noastre alimentare. Smalţul dentar este partea cea mai dură a organismului nostru, totuşi el nu este la adăpost de uzură.
Smalţul este partea care acoperă coroana dentară, partea vizibilă a dinţilor noştri. El protejează în primul rând dentina, partea cea mai sensibilă a dinţilor noştri.
Smalţul este partea cea mai mineralizată a organismului nostru căci este compus în proporţie de 96% din substanţe minerale care îi dau, de altfel, duritatea.
Smalţul ne protejează dinţii contra substanţelor agresive. Anumite semne ar trebui sa ne alerteze: culoarea dinţilor care devine galbenă, senzaţii dezagreabile în timpul periajului, micile crăpături pe suprafaţa dinţilor.
Uzura smalţului apare în general ca o consecinţă a obiceiurilor noastre alimentare dar acesta se poate uza şi o dată cu înaintarea în vârstă. La ora actuală asistăm însă la o uzură prematură şi accelerată a smalţului din cauza comportamentului alimentar. Odată ce smalţul se uzează, el nu se mai regenerează, lăsând dentina descoperită. Primul efect este îngălbenirea dinţilor căci dentina este responsabilă de culoarea acestora. Un smalţ în stare bună înseamnă conservarea culorii albe a dinţilor.
Zahărul şi băuturile carbogazoase sunt cele mai nocive, compoziţia lor agresează în mod considerabil smalţul, favorizând eroziunea sa. De asemeni, alimentele acide produc deteriorarea smalţului. Vomitatul excesiv favorizează urcarea secreţiilor gastrice acide, deci un contact cu smalţul.
Carenţa de vitamina D şi ronţăitul frecvent contribuie şi ele la eroziunea smalţului. La înotători demineralizarea smalţului este în parte datorată clorului din apa piscinelor. O igienă buco-dentară defectuoasă nu face decât să faciliteze acţiunea substanţelor agresive.
Cum prelungim viaţa smalţului dinţilor? În primul rând, este preferabil să limităm la maxim consumul de băuturi carbogazoase şi a alimentelor acide ca: oţetul, castraveţii, roşiile, etc. Ronţăitul între mese este de asemenea un obicei de care ar trebui să ne dezvăţăm.
Ţigările şi cafeaua în exces dăunează şi ele smalţului, dulciurile care se lipesc de dinţi, cum ar fi caramelele, trebuiesc consumate cât mai puţin şi, deosebit de important: nu este bine să consumăm una după alta alimente care prezintă diferenţe foarte mari de temperatură, de exemplu, după o ciorbă fierbinte să mâncăm o îngheţată, aceasta putând duce la fisurarea smalţului.
Datorită aportului mărit de calciu produsele lactate pot fi consumate în cantităţi mari, ele fiind excelente pentru protejarea dinţilor de substanţele acide. Mai ales după ce am mâncat un aliment care prezintă risc pentru deteriorarea smalţului, laptele nu poate să facă decât bine dinţilor.
Nu este bine să ne spălăm pe dinţi imediat după ce am mâncat un aliment acid pentru că smalţul este încă foarte sensibil. Trebuie să aşteptăm cam 30 de minute, timp în care saliva restabileşte PH-ul interiorului gurii.