Cum nu vii tu, Mudava, doamne...

România nu e o ţară religioasă, ci una din cale afară de superstiţioasă. Înclin, chiar, să cred că e de a dreptul medievală, date fiind ultimele-i tendinţe comportamentale de a se lăsa mânată aidoma unei imense turme de oi.
După caterinca băsesciană cu împiedicarea morală a preluării puterii de către un Ion Iliescu însetat de putere ca-n tinereţe, care ar fi adus a doua zi minerii în Piaţa Universităţii, să planteze gladiole în capetele bucureştenilor, cu târnăcoapele, dar şi stoparea unui Vanghelie, care ar fi nimicit cota unică, odată ajuns la cârma ţărişoarei, evoluţia firească a delirului naţional trebuia să capete accente inchizitorii. Şi aşa apăru, din negurile Evului Mediu, Aliodor Manolea.
Considerând că cinismul este esenţial supravieţuirii după o vârstă, mă ghidez după o axiomă simplă: „în orice afacere, important e să găseşti fraierul”. Dacă n-aţi aflat-o până acum, şi viaţa este tot o afacere. Un motiv suficient pentru care nenea ăsta, Aliodor, să fie un tip foarte tare. În decurs de doi ani a reuşit să identifice o liotă de proşti, de ambele părţi ale „eşicherului politic”, asta pentru a mă exprima jurnalistic, proşti care să pună botul, cu ochii închişi, la cravata violet, puloverul în ton şi şosetele purtate pe dos, care ţin strigoii deoparte şi-i aruncă, manelistic, pe duşmani, în ghearele pântecărelii. Ce-i drept, între ăştia şi Nea Puiu Iordănescu, care pupa o duzină de icoane dosite prin chiloţi, jambiere şi „caşchetă”, balanţa tinde să încline către nea Puiu, măcar el era pe rit ortodox habotnic, nu păgân.
Cutremurător e că unii râd de ceilalţi, deşi, după ce ai halit-o p-asta cu lupta împotriva rusificării comuniste a României, să faci mişto de neghiobiile lui Geoană şi Hrebe cu „flacăra violetă”  echivalează cu a nu-ţi cunoaşte sau vedea lungul nasului.
Cum nu se poate război religios fără Becali, jupânul a găsit imediat explicaţia „logică” la toată isteria. De fapt, n-a găsit-o, i-a şoptit-o Dumnezeu, cu care are fir direct: nu puloverul violet al lui Boc, nici singura rochiţă, mov, în care mai intră madam Udrea, nici chiar cele 5 milioane de români speriaţi de tăvălugul bolşevic nu l-au făcut preşedinte pe Băsescu, ci suprema voinţă divină. De unde reiese că pe 6 decembrie, PD-L-ul n-a furat la soft, nici la Paris, ci la biserică.
P.S. Model de întrebare pentru telespectatorii OTV: „Dumnezeu a ştampilat singur alea 5 milioane de buletine sau l-a ajutat şi Isus Christos?”

de Mihai Băra