Culmea democraţiei e să urăşti comunismul, dar să votezi un fost securist preşedinte. Culmea anticomunismului e să condamni comunismul citind în Parlament o hârtie. Culmea politicii de dreapta e să te aliezi cu Bercea Mondialu’ şi cu generalul Oprea, şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase. Culmea succesului în campania electorală e Aliodor Manolea şi flacăra violetă. Culmea capitalismului sunt măsurile economice populiste. Culmea economiei e să-l pui iarăşi pe Boc prim ministru, după ce parlamentul l-a trântit pe motiv că era, sărmanul, incompetent. Culmea dezvoltării regionale e să o numeşti pe Udrea la turism. Culmea turismului sunt gropile de pe DN1. Culmea gropilor e să n-ai asfalt într-o ţară cu foarte mulţi regi ai asfaltului. Culmea lipsei de asfalt e vina şcolii româneşti, care nu mai produce ospătari, mecanici sau betonişti, cu care regii asfaltului ar putea, ce altceva, asfalta. Culmea învăţământului e să calculezi în direct la OTV, pe la 2 noaptea, tangenta la pixelul albastru şi viteza pumnului prezidenţial.
Culmea mass-media e să te numeşti OTV şi să te proclami televiziunea poporului. Culmea deontologiei şi a imparţialităţii jurnalistice e să-l iubeşti pe Băsescu, dar să-l critici pe Boc. Culmea inocenţei e să-l creditezi pe Boc cu inteligenţă proprie. Culmea naivităţii e să crezi că Boc guvernează de capul lui. Culmea prostiei e să speri că, tot de capul lui, Boc va scoate ţara din criză.
Culmea inconsecvenţei e ca acum să te preocupe şomajul şi pensiile nesimţite, după ce în urmă cu două luni, ai votat ca ţara să scape de mogulii cei răi, care vroiau poşta şi sarea pentru ei, dar şi de comuniştii lui Iliescu, care, a doua zi, ar fi adus minerii la Bucureşti.
Culmea nesimţirii e să ai o pensie nesimţită de 4 milioane vechi şi să nu-i spui nimic lui Boc. Culmea evaziunii fiscale e să ai şi alocaţie, şi bunici în viaţă: se consideră cumul de venit bugetar. Culmea sănătăţii e să mănânci toată ziua hamburgeri, dar să-i suprataxezi. Culmea suprataxării e să impozitezi pensiile rezultate din tăierea pensiilor nesimţite. Culmea e că aşa a votat poporul suveran!
de Mihai Bara
