Mesele au fost umplute cu tot felul de bucate, paharele, cu tot felul de licori, lumea a mâncat şi a băut cu o “furie” nebănuită şi nu s-a sfiit să işi permită distracţii de tot felul, la fel de costisitoare.
La ţară, în schimb, oamenii au trecut Crăciunul, aşa cum fac de fiecare dată, cu linişte în suflet, cu drag de cele creştineşti şi cu masa pregătită nu doar pentru ei ci şi pentru oaspeţii anunţaţi sau neanunţaţi. Nimic nu le-a tulburat tihna, acolo în satele în care ţăranii au grijile lor, altele decât domnii de la oraş.
Să fie toate acestea un protest original al românilor împotriva crizei economice care, zic unii, nu ne mai bate la uşă ci ne-a a intrat deja, nepoftită, în casă?
Un fel de a ne face singuri curaj în faţa unor vremuri ce stau să vină şi despre care nu ştim dacă şi ce nenorociri o să ne aducă?
Sau să fie doar o defulare,un “sâc!” genrealizat faţă de noii guvernanţi care, înghesuiţi de timpul scurt şi multele formalităţi pe care au trebuit să le finalizeze, n-au prea avut tihnă zilele acestea şi n-o să aibă nici de acum înainte, nici pentru străinătăţuri, nici pentru chermeze cu fast, nici pentru familii, nici pentru amante, nici pentru distracţii fine, dacă vor să iasă basma curată şi nu hudiuiţi?
Orice explicaţie este plauzibilă.
Cu atât mai mult cu cât, în Capitală, domnii de la oraş, plini ochi cu sarmalele si vinul de acasă au găsit loc să mai înfunde în burtă şi cârnatul record al lui Oprescu. După care au dat fuga la Braşov, în Poiană, bară la bară, să se uşureze de…..caloriile acumulate şi să se calce în picioare pe pârtii.
“Criza” Crăciunului e sigur un semn! O adiere care va despărţi apele. Şi, de această dată, nu cel care crede că e învingător va învinge
