Bine, bine – vor spune bătrânii înţelepţi –, dar cu toţii facem politică, neicusorule, mătăluţă ai impresia că poţi sta deoparte ca imparţialul din poveste? Te înşeli amarnic. Deşi nu serveşti materii fecale cu polonicul de dimineaţa până seara, tot politică se cheamă că faci pentru că, nu-i aşa?, întorci subiectul pe toate părţile, îl analizezi şi scuipi pe el de prea mulţi nervi. După care îţi revii în simţiri dar tot nu te laşi păgubaş, mai tragi o înjurătură, mai dai un pumn monitorului de la calculator pentru că îţi arată în fiecare clipă mutrele lor porcoase, compunerile jalnice ale aplaudacilor, ritmul nebun al degradării umane voluntare.
Domnii păduchi şi doamnele ploşniţe împreună cu copilaşii lor puriceii din aripa tânără (o, vai! mai avem o speranţă cu mititeii) au întins o horă mare şi ne arată nişte salturi „mortale” executate atât de abject încât te trezeşti râzând în gol la aceste reprezentaţii rudimentare. Băi, tâmpitule, fă, imbecilo (se trezesc moleculele jignite din tine), voi v-aţi născut din oameni de pe planeta albastră? Să vină directorul circului şi să ne lămurească: noi facem parte din circul lor sau ei fac parte din circul nostru? Pentru că, sincer, nu mai ştim cât de zdraveni suntem la minte. E prea mare balamucul şi cercetătorul britanic răsuceşte cuţitul în rană ca un nesimţit: Ladies and gentlemen, dragi paranoici, procentele noastre teoretic vă trimit pe lumea cealaltă. Aveti ceva împotrivă?
Iar acum, să intre în scenă bostanii! Vine Halăuin-ul, bucuraţi-vă sufleţelul cu o sperietură amicală, mânjiţi-vă cu ketchup şi ascultaţi muzica drăcească a campaniei electorale. Frumoasă sincronizare! Alaiul de conţi Dracula si vrăjitoare ţi-au posedat toate mijloacele de informare şi petrecere a timpului liber. Buhuhu!, se aude din depărtări, suntem noi, deputăţeii şi senatoraşii, suntem pe urmele voastre, nu puteţi scăpa. Scara de incendiu a dispărut, au dus-o ţiganii la fier vechi. Liftul încă funcţionează, dar poate îl blocăm un pic, ca să vă prindem la înghesuială cu un discurs. Votaţi-ne, votaţi-ne!
Nu vă supăraţi, Scooby Doo figurează pe liste? Nu că l-aş vota (să fim serioşi, e doar un câine), dar notorietatea lui, blana lui maro, boticul lui niciodată prea umed, ochişorii lui ageri, etc, etc alcătuiesc un CV impresionant. Nu vi se pare că „Scooby Doo, where are you?” este un excelent slogan electoral? Poporul se întreabă unde eşti, Scooby, salvatorul neamului? Unde eşti, soarele speranţei noastre batjocorite? Nu vrei niţică deputăţie, niţică senatorie, cuţulache?
Deci urmează luna noiembrie: alte treizeci de zile, cu lăsata secului undeva la mijloc şi circăreală politică non stop. Vă dorim tradiţionalul „TATOV fericit!”.
Autor Alina Barsan
