N-am ghicit din trei incercari, asa ca Alex se simte dator cu o explicatie: „E ziua copilului si buni imi face prajitura din aia buna. Iti aduc si tie daca vrei. Azi dimineata am umblat in sertarul cu fluturi si m-a certat bunicul. Am vrut sa scot acul din flutur, sa vad daca mai zboara.” Sertarul cu fluturi? Ce-o mai fi si asta? Ma lamureste buni indata: adica insectarul; doar fluturi, fara gandaci; o pasiune mai veche a bunicului. Iar Alex, transformat in fluturas, zboara in jurul nostru, cu aripioarele colorate. „Asa face si avionul, numai ca nu da din aripi. Si fluturul e mai mic decat avionul.”
Ali Ismail. 12 ani. O explozie l-a adus in stare de coma la spitalul Al Kindy din Bagdad. In curand va afla ca nu mai are maini, parinti, frati si alte 11 rude. O femeie imbracata in negru ii vegheaza somnul dureros. Intr-o dimineata, va deschide ochii intrebatori si lumea va arata altfel.
Mihaela Victoria. 6 ani. Disparuta in data de... Ochi verzi, par saten. Purta o rochita verde cu fluturi galbeni. Ii place sa adune scoici pe plaja. Cantecul ei preferat este Dino Pescarusul. Si ciocolata cu stafide...
Andrei. 9 ani. HIV. H de la hipopotam, I de la Ioana (mama) si V de la vacanta.
Violeta. 12 ani. Casatorita. Burtica ei creste in fiecare zi. Peste cateva saptamani vor scoate din ea un bebelus. Papusile ei n-au avut niciodata burtica mare. Papusile nu fac copii.
Tomas. 10 ani. „Pisica nu s-a spanzurat singura, Tomas. De ce ai omorat-o?” „Era urata si proasta. Miorlaia toata ziua. S-a spanzurat singura. Era beata si nu stia ce face.”
Giulia. 5 ani. Desculta, cu parul murdar si incalcit. Stie sa te priveasca in ochi atunci cand isi canta refrenul ca o banda stricata: „Imi dai? Imi dai? Imi dai?” Acum a invatat ca o hartie e mai importanta decat un banut, dar si banutul e bun.
Arnie. 11 ani. Mama Dora zice ca-l iubeste daca e cuminte. Stie ca nu e mama lui adevarata, n-a avut parinti niciodata. Mama Dora il lasa pe barbatul acela care miroase frumos (dar are mainile transpirate) sa-l mangaie, sa-l sarute si sa se joace cu el. Lui Arnie nu-i place sa se joace. Lui Arnie nu-i plac bomboanele.
Ana. 9 ani. Copiii spun ca numele ei vine de la „analfabet”. Ana analfabeta! Nu stie sa scrie, sa citeasca, nu stie sa deseneze bastonase. Dar copiii habar n-au ca Ana deseneaza pe ascuns lucruri mai frumoase decat bastonasele: case, trenuri, munti, paduri, fluturi, cai salbatici.
Pierre. 11 ani. Cutitul poate fi folosit sa tai paine, sa faci salata, sa cureti pestele, sa nu mai planga copilul. Copilul nu mai plange, a curs niste sange din el si a plecat. Acum plang oamenii mari si se uita la el ciudat. L-au dus departe, e singur aproape tot timpul.
Isabela. 7 ani. Mama locuieste intr-o casa intr-un oras. Tata locuieste in alta casa, in alt oras. Valijoara ei rosie asteapta sub pat. Un copil navetist care fuge mereu cu bratele deschise intre cele doua obiective turistice aflate in renovare.
Tini. 10 ani. Culegator de pet-uri. Oare cat aer intra intr-un pet de 2 litri? Lumea bea multa bere. Lui Tini nu-i place berea. Cand o sa fie mare, o sa-si deschida o fabrica de cola. Cea mai buna cola din lume la pet de 3 litri, direct din fabrica lui Tini.
Molly. 6 ani. Violata. A uitat toate cuvintele pe care le-a invatat pana atunci. Doctorii spun ca isi va reveni treptat, reactioneaza destul de bine la terapie, dar trebuie sa aiba rabdare. „Si zambetul lui Molly, doctore? Ai putea sa-l repari?”
Ibrahim. 10 ani. Mitraliera lui e cat se poate de adevarata. Face gauri in oameni si le fura viata pentru totdeauna. Si ceilalti copii au mitralierele lor. Asa a fost de cand se stie. Trebuie sa fie pregatiti. La inceput era cam grea, acum s-a obisnuit, a crescut, e mai puternic.
Ziyi Liu. 3 ani. Vanduta pe doi saci de porumb. „O sa-i fie mai bine”, se incurajeaza tatal. Ziyi Liu = 1 inimioara + 2 rinichi + 2 aripi de fluturas + ochi negri de inger.
Radu. 12 ani. 85 kg. Copiii i-au gasit repede o porecla cu rima: Radu Barosanu. De fapt, prefera sa stea departe de ei, e mai multa liniste, iar mama il lasa sa se consoleze cu un baton de ciocolata. Si pentru cinci minute viata nu mai e atat de mizerabila.
Christine. 9 ani. Viitoare balerina. Bataile de acasa sunt mai dureroase decat poantele de la antrenamente. Si-a pierdut pofta de mancare, ceea ce pentru o viitoare balerina i se pare destul de convenabil. Numai ca uneori, in timp ce exerseaza piruetele, lumea se roteste prea repede in jurul ei.
Juan. 13 ani. Droguri. O copilarie convulsiva, sanse minime de reabilitare. Au ales altii pentru el; oare au vrut sa vada cat e de rezistent? Dar de ce i-au schimbat creierul? Atatea imagini straine, intre care se amesteca din cand in cand o figura cunoscuta si neputincioasa...
Sonia. 3 saptamani. Abandonata. Singura amintire de la cea care i-a dat viata e biletelul peste care varsa lacrimi amare atunci cand au gasit-o: „Sonia/6 mai”.
Goran. 8 ani. Prietenii sai cei mai buni sunt jocurile pe calculator si televizorul. Regulile sunt simple: fiecare Stage Complete ii aduce una sau mai multe Life-uri si poate un Bonus Time. Cateodata viseaza urat noaptea, iar dimineata se trezeste indispus, cu gandul la soldatii lui ciuruiti. Astazi o sa-i razbune.
Jamelia. 4 ani. Viata e o foame imensa care nu te lasa nicio clipa. Familia ei este formata din cinci schelete umblatoare. Parazitii n-au mai asteptat sa moara, s-au napustit asupra lor si le gusta maruntaiele putrede. Foame. Cald. Sete. Somn.
Yaqub. 5 ani. Impreuna cu tatal sau, au fost luati prizonieri intr-un centru al bazei americane 101 Airborne Division, langa An Najaf. A intrat in soc atunci cand soldatii i-au pus o punga neagra peste cap si catusele. Dar tata e cu el, o sa fie bine.
Ar fi trebuit sa ma cheme Laura. Am auzit-o pe mama odata: „Daca va fi fetita, se va numi Laura.” Intr-o zi s-a razgandit si m-a ucis.
Marius. 10 ani. Parintii lui sunt intr-o alta tara si ii e foarte dor de ei. Le spune asta de cate ori vorbesc la telefon, adica destul de rar. Oare au uitat de el? De ce nu l-au luat acolo, sa fie impreuna? I-ar fi ajutat la munca si s-ar fi intors mai repede acasa. Ce simplu e sa ramai singur! Maine isi va face din nou curaj... de la fereastra lui lucrurile se vad atat de mici, ar putea sa le bage in buzunar... Ar putea sa pluteasca deasupra lor, ca un fluturas indragostit de soare. (Alina Barsan)
De acelasi autor:
Cine nu-i gata, il iau cu lopata!
Mihai Sin, despre realitati romanesti, destine europene si conditia umana (II)
Mihai Sin, despre realitati romanesti, destine europene si conditia umana (I)
