America se dovedeşte încă o dată o mare porcărie, nu era destul faptul că România îşi trăieşte propria-i criză economică de vreo...18 ani, acum ne trebuia şi criza lor. Frumuseţea vieţii e atunci când domnia şi prostia se plătesc: criza asta americană a venit cum nu se poate mai bine, taman în plin episod acut al propriei noastre crize. Nici bine nu votaseră ăia majorările „de alegeri” (la noi totul e pe bază de dublări, triplări, de când Ceauşescu dubla din balconul CC lefurile, până astăzi), nici bine nu începuseră mişcările sindicale, când colo, ajutor nesperat de peste hotare, de la poporul prieten american, din cauza căruia e mai bine să nu te sui in taxiu’ noaptea prin Bucureşti, poate păţeşti ca Teo Peter. De fapt, ce se întâmplă (doctore)? Se întâmplă în felul următor: potlogării se fac şi prin America, că doar nu le-om fi inventat noi, atâta că se fac mai subtil şi p-ăia îi duce capul să nu-şi cumpere Q7 din prima zi, de exemplu. După o vreme, „gaura” pe care au creat-o potlogăriile „unor băieţi”, că au şi ei băieţii lor, trebuie acoperită, într-aşa fel încât, peste un timp, să mai fure şi alţii, sau tot ăia. Plombatul de „găuri” se cheamă în limbaj economic criză. Aşa a fost cu Enron-ul, aşa se întâmplă şi acum. Buuuuun...în caz că nu aţi remarcat, sunt pe cale să devin analist economic, mâine-poimâine mă cheamă Realitatea TV la ei...deci să continui cu elaboratul teoriei, vă rog, solicit a nu fi întrerupt. Mulţumesc! Pentru ca prostimea să nu se prindă de facto că tu tocmai acoperi o uriaşă măgărie economică din banii ei, pompos numindu-l „plan de redresare”, aplici un vechi principiu roman: „divide et impera”, respectiv creezi panică, dând de pământ cu câteva fonduri de investiţie, şi aşa şubrede. Alea odată picate, bubuie urât de tot în burse, care se închid...o oră, o zi sau o săptămână, prea puţin contează, important e că efectul SE VEDE, fătucile se agită pe la televiziuni, chemi şi vreo 5 analişti, efortarea maximă, audienţa terifiată. În acest moment intră în acţiune cel mai eficient stimul uman, FRICA. De frică, lumea se năpusteşte spre bănci, să-şi „salveze” economiile, făcând exact jocul celor care au declanşat criza. Pentru că bancile, atâta vreme cât au la dispoziţie fondul uriaş pe care-l constituie depozitele populaţiei, sunt foarte sigure...ei bine, în secunda în care norodul năvăleşte ca la Rovine, în câmpii şi lichidează depozitele, se duc dracului şi băncile, iar criza...oh, da, criza este un real succes de box office.
O să am un mic moment de răutate şi am să mă gandesc la ce final furtunos de mandat traieşte bietul Tăriceanu, are de toate, o mineriadă ce i-ar mai lipsi, da’ poate mai cunoaşte Iliescu pe cineva şi se rezolvă...şi, tot aşa, nu mă pot abţine să nu mă gândesc la faţa satisfăcută a lui Adomniţei, care e cel mai câştigat acum: stă şi se uită la cum asudă ăştia din greu.
Îi ascultam pe mulţi analişti vorbind despre cum America ar trebui să-şi schimbe modul de punere a problemei economice, unde banul nu mai trebuie să fie un scop, ci doar un mijloc. Minunat, mai-mai că atâta poezie să-mi fi stors o lacrimă, doar că...am stat eu şi m-am gândit, îmi pasă de America tot atât de mult pe cât îi pasă şi ei de mine, respectiv deosebit de puţin, spre deloc. Treaba lor ce fac, atâta vreme cât noi nu le facem jocul...e cazul să gândim comunist, să ne ţinem cu egoism banii aia, mulţi, puţini, prin banci, pentru că, volens-nolens, nealimentată cu panică din belşug, criza trece. Trece şi dacă BNR-ul plus guvernul garantează banii populaţiei, altminteri, vorba lui Lenin sau Stalin, nu contează, oricum: ”cand îi vom spânzura pe capitalişti, aceştia ne vor vinde până şi funia de care o să-i spânzurăm”.
Autor: Mihai Bara
