De cateva zile colindam scolile si impartim ghiozdane cu rechizite micutilor scolari. Iar acesta este doar inceputul. Ne vom implica efectiv in desavarsirea operei de reformare a invatamantului care, dati-mi voie, mai are multe de infaptuit. Nu vom permite ca acesti copii nevinovati sa asiste la consolidarea unui sistem defectuos. Este de datoria noastra sa intervenim urgent pentru a pune punct unei gandiri impotente si imorale. Imi cer scuze, poate am fost putin deplasat, sa ma ierte doamnele si minorii…
Iata, suna clopotelul! Cu emotie si cu speranta, copiii nostri se indreapta doi cate doi spre salile de clasa. Mi-ar placea sa cred ca la sfarsitul anului scolar nu doar ei vor avea nota 10 la purtare, ci si cei in mainile carora se afla destinele lor. Am fost aici si am pus umarul la treaba, domnul director poate sa confirme. Am maturat podelele, am sters praful, am udat florile. Un mic gest simbolic care ne arata cat de importanta este colaborarea, ce minuni poate face lucrul in echipa, fara orgolii, fara vorbe goale, doar munca cinstita – acest izvor de sanatate la indemana oricui, dar atat de ocolit in zilele noastre.
Ce vor fi copiii nostri maine? Ce vor face ei? Spre ce se vor indrepta? Intrebarile isi asteapta raspunsuri. Noi, insa, nu mai putem astepta. Ne-ati intampinat cu paine si sare, dupa datina strabuna. Noi dorim sa va oferim mai mult decat un corn si-un lapte. E usor sa faci promisiuni desarte, pe care sa le uiti tot atat de repede pe cat le-ai rostit. Dar va rog sa aveti increderea ca acesti colegi ai mei, care au parasit munca de birou cu ocazia inceperii noului an scolar pentru a se implica activ in viata comunitatii, s-au intrecut pe ei insisi. Nu vreau sa rostesc cuvinte mari, insa merita sa le acordati o strangere de mana sincera.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa schimbam si cateva robinete ruginite de la baie. Nu e usor sa construiesti. E mult mai simplu sa stai deoparte si sa faci comentarii rautacioase la adresa celor care incearca sa realizeze ceva. Partidul nostru si-a exprimat intotdeauna convingerea ca doi cu doi fac patru - ca sa intram un pic in tainele algebrice. Sunt momente cand jumatatile de masura nu-si gasesc locul. De la bunicul meu mi-a ramas intiparita in minte expresia aceea, pe care va invit sa o luati in considerare, “ai carte, ai parte”. Cat adevar ascund aceste cuvinte! Nu va lasati dezamagiti de cei care denigreaza intelepciunea vorbelor stramosesti.
Inainte sa-i dau cuvantul domnului director, as mai vrea sa spun doua vorbe, in primul rand pentru micutii eroi de astazi, care sunt foarte nerabdatori si le doresc un an scolar stralucit. Copii, aveti niste dascali minunati, cu cativa dintre ei am discutat minute in sir. Sunteti pe maini bune si parintii vostri pot sta linistiti. Aveti o scoala frumoasa, mai frumoasa ca anul trecut, ma bucur ca am putut contribui si noi cu o picatura la acest inceput de drum. Mult succes!
Pentru parinti, o rugaminte, daca sunteti amabili sa completati un scurt formular de opinie, il gasiti la colegii mei. Am vrea sa cunoastem mai bine problemele cu care va confruntati in educatia copiilor dumneavostra, pentru a stabili cat mai coerent prioritatile unui program viabil. Va multumesc si va doresc copii sanatosi, de care sa va mandriti peste ani.
Domnilor invatatori si profesori, doamnelor si domnisoarelor invatatoare si profesoare, ce ar mai fi de spus? Da, intr-adevar, sunt multe de spus, dar si mai multe de facut. Pastram legatura si ori de cate ori va fi cazul, sper sa ne consultam, usa noastra este deschisa intotdeauna. Va doresc sa aveti incredere in cine trebuie. Doar cu ajutorul dumneavostra vom putea realiza un plan de bataie. Am spus-o si o repet, nu e timp de pierdut. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Domnule director,…”
“Da… va multumesc foarte mult, domnule presedinte, ca ne-ati onorat cu prezenta in aceasta zi speciala, chiar daca vremea nu tine cu noi. O sa incerc sa fiu cat mai scurt…
Autor Alina Barsan
