Acelaşi angajator găseşte ceva să-ţi spună că nu e foarte mulţumit de cât munceşti şi că vede că nu radiezi de bucurie când vii la muncă şi că ar trebui să-ţi revizuieşti comportamentul că altfel urmează o penalizare şi o micşorare a salariului mizer pe care ţi-l dă. Cine e de vină pentru toate astea? Angajatul pentru că acceptă, pentru că nu-şi cunoaşte drepturile şi pentru că semnează orbeşte orice hârtie îi pune în faţă patronul. Când ajunge aproape de limită, cînd mai are un pic şi explodează, românul nostru se duce şi se plânge la vecinul de la trei, la părinţi, iar unii mai îndrăzneţi merg la ziare, la radiouri şi la televiziuni. Şi cu ce să vă ajute, vecinul de la trei, sau părinţii sau presa, când voi aţi semnat ca nişte analfabeţi contractele de muncă, fără să citiţi care sunt obligaţiile angajatorului şi care sunt datoriile voastre? Unii, cică mai cu moţ, îşi dau demisiile şi pleacă să sclavagească pentru alţii. În Spania la căpşuni, în Italia la produs, în Israel la reconstruit de blocuri dărâmate de rachetele palestiniene sau pe bărci să-i slugărească pe cei care plătesc câte un bacşiş gras. Nu sunt apărătorul patronilor dar vina este a noastră, a celor care acceptăm totul, care executăm fără să crâcnim, ca nişte soldăţei de plumb a căror cheie este întoarsă la nesfârşit. Fraţilor, puneţi mâna şi citiţi înainte să semnaţi ceva! În afară de salariu mai aveţi şi alte drepturi şi nu vă bucuraţi pentru fiecare bănuţ pentru că voi îi băgaţi patronului în buzunar de cel puţin 10 ori mai mulţi bani decât vă dă el vouă.
Autor Razvan Tirea
