La ora aia era mult prea preocupat să dau televizorul tare cu meciul România - Serbia, ca să acopere zgomotul produs de bormaşina mea electrică. Pe care o foloseam să dau nişte găuri în bucătărie, să-mi pun nişte rafturi. Evident că aveam toate becurile deschise, inclusiv cel de la hotă. Abia mai târziu le-am stins, după ce mi-am făcut o friptură pe aragazul meu electric.
Asta pentru că eu fac parte dintr-o sectă specială de ecologişti fanatici, nu ca voi metrosexualilor, care, în complicitate cu Electrica, sărbătorim ora pământului cel puţin odată pe săptămână, câte trei-patru ore. Ca să fie şi mai cul, nici nu avem o oră fixă, de fiecare dată e alta. Câteodată, când sunăm la Electrica oamenii sunt sideraţi: „Cum, nu aveţi curent? Verificăm acum”. Şi noi arătăm că ne pasă de încălzirea globală şi schimbările climatice încă vreo oră, o oră şi ceva.
P.S. În condiţiile în care maşina mea poluează la fel de mult ca Prius-ul lui Bucurenci, nu văd de ce trebuie să mă solidarizez eu cu toată planeta pentru că în Australia 75% din curentul electric e produs prin arderea cărbunilor. Dacă în loc de şpriţuri, documentare cu crocodili şi olimpiade se ocupau de cercetări în domeniul energiilor regenerabile (adică serios nu ca acum) poate nu aveau ecologiştii ăştia ce spam-uri să-mi dea mie în e-mail şi sfaturi serioase despre cum să sting becul.
Autor Ovidiu Eftimie
