De cele mai multe ori nu vor sa curga; si atunci, cu zambetul amar pe buze, te intrebi daca in lumea asta mare – jumatate pamant, restul cer – o fi existand un instalator care sa desfunde tevile ca sa curga lacrimile. Ti-e foarte dor de copilul care astepta primavara, salutand soarele cu un stranut fara sa puna mana la gura. Te doare cum au trecut oamenii in fuga, fara sa priveasca inapoi, fara sa-ti ureze la revedere, drum bun, pe curand!
Noi. Suntem multi si ne traim clipele ca si cum ar fi ultimele. Asa am vazut in filme ca se procedeaza: un tip pe motocicleta se uita la noi si ne face cu ochiul ca si cum intre noi ar exista o intelegere tacita. Ne luam dupa el in graba, sa nu-l pierdem, cu fotoliile dupa noi pe urmele motociclistului. Noi vom reusi in viata. Suntem o echipa valoroasa si vom atrage de partea noastra resursele necesare infaptuirii. Inca nu e sigur ce se infaptuieste, dar cu ajutorul nostrum se va infaptui. Noi suntem proprii nostri stapani. Iar cand vom ajunge sus de tot, vom spune: “Suntem mai celebri decat Iisus!”
Ea. Face trotuarul. Prin bratele ei trec in fiecare noapte straini grabiti, matoli, scarbiti si scarbosi, obtuzi, obezi, cu chef de vorba sau perfect surdo-muti. Cu cativa a ramas insarcinata, dar a ucis toate urmele. Unu, doi, trei, le-a pierdut sirul. Cateodata viseaza baietei si fetite care se leagana pe piciorusele lor fara degete si fac galagie ca s-o trezeasca. Se uita la ea bosumflati ca nu a vrut sa-i nasca, ranjesc si ii soptesc lucruri necuvincioase. La ultimul consult, doctorul i-a aratat cu varful ascutit al creionului niste punctulete pe radiografie. Boala ei se numeste in mai multe feluri si la noapte, daca are noroc, o sa bea o sticla de vodca fina.
Voi. Drepti! Culcat! Maine veti avea o misiune deosebita. Veti schingiui civilii din satele care ne stau in cale. Pentru fiecare mina antipersoana care va face “boom!” veti primi o decoratie poleita, un brevet de merit si profund curaj, iar daca razboiul se va sfarsi vreodata, va veti intoarce la casele voastre ca niste barbati adevarati. Inamicul vostru nu are varsta si sex. Sangele vostru este mai important decat sangele lui. Scopul misiunii voastre este sa apere interesele guvernului vostru, ale poporului vostru, ale sotiilor si copiilor vostri. Caderile voastre nervoase reprezinta un pericol la adresa stabilitatii mondiale, deci nu uitati sa va luati pastila roz in fiecare seara. Executarea!
Ei. Uneori sunt prea slabi, alteori prea grasi. Se dau cu parfum ieftin si isi cumpara haine la reduceri. Tocurile lor emit zgomote suparatoare. Vietile lor sunt atat de fade, niste insiruiri de evenimente banale, fara pic de sclipire. Ei sunt de vina pentru incalzirea globala si pentru alunecarile de teren. Sub zambetul lor amabil si privirile aparent binevoitoare se ascund niste firi clevetitoare. Ei nu vorbesc prea mult, dar barfesc in gand si asta e mai grav decat orice. Le place pandispanul si se lacomesc de cate ori au ocazia. Nu au niciodata un cuvant de apreciere la adresa semenilor lor. Niste lichele…
Eu. Tocmai am coborat dintr-un taxi. Aseara m-am certat pentru doua nimicuri si a rezultat doar unul. Astept sarbatorile… (Alina Barsan)
De acelasi autor:
