Din turnul de fildeş al superiorităţii lor auto-proclamate ei se cred deţinătorii adevărurilor absolute, de necontestat, după care au desenat un cam înghesuit pat al lui Procust cu care îi „măsoară” pe toţi cei care ascultă altă muzică decât ei, pe toţi cei care îndrăznesc să simpatizeze alt politician decât cel „agreat” de ei (dacă e vreunul), pe toţi cei care n-au citit cărţile pe care ei le-au citit (mai rar şi scris pentru că „seva” acestor domni se epuizează repede şi nu duce mai mult de un articolaş de presă), pe toţi cei care au depăşit o anumită vârstă (neprecizată), pe toţi cei care se distrează altfel decât ei.
Nu am niciun sfat să le dau acestor domni chinuiţi dar, mulţi dintre ei, fericiţi în izolarea lor scârbită, neînţeleasă şi elitistă pentru că ei n-ar vrea, de fapt, să schimbe în ruptul capului ceva. Înconjuraţi de oameni curaţi, n-ar mai avea pe cine să dea vina pentru putoarea care le mută nările şi ar trebui să-şi verifice pantalonii sau să se uite chiar în oglindă. Înconjuraţi de oameni deştepţi, precaritatea formării lor intelectuale şi şubrezenia schemelor lor mentale şi-ar dezvălui prea repede inconsistenţa. Incapacitatea creativă, de comentatori mereu neimplicaţi i-ar trimite la o muncă mai de jos, suficient de simplă ca să o facă fără să-şi pună prea mult iniţiativa sau capacitatea de înţelegere la lucru.
Am, în schimb, unul pentru tine, cititorule: caută în fiecare zi un lucru, unul singur, care ţi-a plăcut. Dacă chiar nu găseşti, inventează tu ceva! Scrie apoi acel ceva într-un caiet şi închide-l. Reciteşte-l după o lună de zile şi apoi mai vorbim. Nu ţi se va schimba viaţa, ca într-o poveste siropoasă. Dar vei înţelege ceva. Vei înţelege că felul în care arată lumea în care trăieşti depinde, în fiecare clipă, şi de tine. Sau poate vei înţelege altceva. Sau poate nu vei înţelege nimic. Dar nu contează. Măcar te-ai smuls, o clipă pe zi, din capcana cleioasă a scârbei.
Autor George Nistor
