In acest context cum se explica succesul nebun pe care l-a avut o buna perioada de timp emisiunea gen “Vacanta Mare”, care a frizat orice bun simt.
Un amestec de vulgaritate, lipsit de orice substanta si conditionat de un intelect precar. Imi este imposibil sa accept ca o astfel de bascalie veritabila smulgea atatea hohote de ras si s-a bucurat in randul multor romani de mare rating.
Singurii oameni pe care i-as accepta, cat de cat ca, ar fi putut fi spectatorii emisiunii sunt poate obisnuitii bodegilor si care cu o halba de bere in mana, radeau extaziati, cu gura pana la urechi, de ragaiturile pe care le scoatea, de fiecare data, Leana, femeia usuratica si proasta prin excelenta, cand era ciupita de toti barbatii. Cel mai rau era ca situatiile de care se facea atata haz in emisiune, lasau sa se inteleaga ca sunt emblematice pentru societatea noastra de azi.
Dar daca stau bine sa ma gandesc poate acestia nu au fost singurii spectatori. Asa cum spune si un slogan al unui post de radio de muzica, “Multi asculta putin recunosc”, tot asa poate “Multi, poate si elita a gustat si gusta la ora acuala” astfel de sitcomuri umoristice mediocre gen „Trazniti in Nato” sau "La bloc". Deoarece altfel nu se explica longevitatea emisiunilor, care dainuie de ani buni pe ecrane, devenind adevarate seriale.
Multi dintre noi poate isi mai aduc aminte de tipul de umor promovat de TVR, chiar inainte de ’89 si dupa o perioada, pana in '95, inainte de a aparea televiziunile private. Acele magazine duminicale, emisiuni de divertisment, ce contineau scurte scenete de teatru, pastile de ras realizate de mari actori, cum ar fi Toma Caragiu, Dem Radulescu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Sebastian Papaiani etc. ce promoveau umorul fin si ironic romanesc. Astfel se pune intrebarea, acum, in mod inevitabil, nostalgic “unde-i umorul de altadata”?
Insa sa ne intoarcem in prezent si sa gasim o explicatie de ce a devenit bascalia sau caterinca un fenomen reprezentativ pentru romani? De vina este tanara generatie, care nu mai are simtul valorii si gusta doar partea de jos a culturii? De vina sunt timpurile pe care le traim si nu mai avem timp pentru introspetie? Sau , pana la urma, asta e adevarata natura a romanilor, sa ia in deradere totul si sa minimalizeze si evenimentele cele mai grave sau importante, vezi bascalizarea cazului Elodia.
Insa la fel de mai grav mi se pare si ce s-a intamplat zilele astea cu romanii in perioada summitului. Cineva spunea ca romanii au reusit performanta sa bascalizeze si ditamai intalnirea de cel mai inalt nivel. Deoarece mai toate stirile care au aparut prin presa romaneasca, atat in ziare, cat si la televizor, si au avut rating la public, au fost cele de bascalie. Gen gafele facute de Basescu sau Cioroianu, cum s-au distrat sotiile demnitarilor, sau singurele lucruri care l-au impresionat pe Bush in Romania au fost inghetata si engleza lui Basescu etc. Reprezentativa mi se pare si fotografia de mai jos, care a aparut zilele astea pe internet, cu urmatorul comentariu: "Taxiul romanesc ce a lipsit de la Otopeni". Si de care au facut atata caz jurnalistii straini, ca n-au gasit in Romania cu ce sa ajunga de la aeroport la Palatul Parlamentului.
Am vorbit la inceput de afirmatia lui Dan Puric, ca refuza sa creada ca bascalia e adevaratul umor al romanilor. Asa cum am mai spus, bascalia nu e buna, deoarece desacralizeaza si distruge orice reper moral, incepand de la familie, dragoste, D-zeu.
Probabil cititorii se intreaba daca pot sugera si o solutie, impotriva bascaliei. Umorul desi poate fi strans legat si de dispozitie, are si o parte ce tine de contextul social si chiar de o traditie.
Astfel ce ingrediente ar trebui sa contina adevaratul umor romanesc, pe care multora dintre noi ne-ar placea sa-l vedem promovat si la televizor?
Cred ca cel mai repezentativ cuvant ar fi termenul de ”mucalit”. Cuvantul surprinde umorul tipic romanesc, acea tenta glumeata combinata cu auto-ironie.
Aceasta forma de umor poate fi gasita si in registru cult si in lucrarile majoritatii autorilor romani gen Anton Pann, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, celebrul Moromete al lui Marin Preda etc.
Deoarece adevaratul umorul, nu doar destinde, ci e si moralizator asa cum spunea si Caragiale, “indaratul fiecarei comedii, se ascunde o tragedie”.
Iar romanii au un simt innascut al umorului, sunt capabili sa guste umorul fin si de calitate si de aceea inca ar trebui sa speram ca umorul poate sa devina vaccinul prostiei, si nu unul al propagarii ei.
In loc de concluzie postez urmatorul comentariu, care mi s-a parut relevant despre umor si surprinde foarte bine ce se intampla in prezent cu natia noastra „Nu poti avea umor decit daca ai perspectiva interioara. Adica un mod de a te raporta la tine si la restul lumii cu o distanta critica. Daca pierzi asta, devii plictisitor. Cum romanul e conectat acum numai la prezentul imediat, n-are cum sa aiba umor. Deasemeni, umorul vine ca o forma de atac si aparare, dar rafinata, nu brutala. Nu te lasa in stare de soc, ci piscaturile le simti dupa. Umorul creaza o realitate care creste dupa eveniment, in spatele lui, ca o unda. Si mai e ceva. Umorul vine pe un fond de modestie, de bun simt, nu pe infatuare. Cred ca suntem o natie plina de complexe, de aia ne-am pierdut umorul.”
