Mi-ar plăcea să spun că amintirea primului bostan scobit şi decupat mai stăruie şi acum în memoria mea, că primul bostan nu se uită niciodată, că am suferit enorm când a căzut din greşeală şi s-a “spart”, dar pe cuvânt că nu-mi amintesc nimic din toate astea. Am totuşi în minte imaginea unui bostan meşterit într-o seară, într-un sat, în mirosul de papură arsă (pentru efecte scenice) şi care arăta foarte bine cu lumânarea aprinsă în el. Pe vremea aia habar n-avea românul de Halăuin, cu industria lui cu tot.
Nu poţi să-ţi baţi joc de memoria bostanilor propriei copilării. Ar fi un sacrilegiu. Dacă nu-ţi place Halăuinul, n-ai decât să scoţi limba la el şi să mergi mai departe. Dar nu te răzbuna pe bostani doar pentru că te hărţuiesc paiaţele prin magazine, în frunte cu Jack Spintecătorul, Harry Potter, Vrăjitoarea Fifi, Vrăjitoarea Mimi, Dracula şi prietenii. Ia-ţi bostanul şi apucă-te de treabă! Desenează-i ochi, gură, nas, fă-l să râdă, să plângă, să-şi arate dinţişorii şi strungăreaţa. Rămâneţi prieteni până se zbârceşte de tot, până îl doboară ridurile şi dispare într-o zi în coşul de gunoi printre pahare de iaurt, coji de banane, batiste folosite ş. a. m. d. Asta e soarta oricărui bostan cumsecade care şi-a trăit traiul şi a beneficiat de atenţie deosebită o bună bucată din viaţă.
Ai putea să-i dai un nume. Dacă treci printr-un moment de solitudine prelungită, decât un prieten imaginar, mai bine un bostan botezat. Despărţirea de el va fi, însă, cu atât mai dureroasă. L-ai adus pe lume, l-ai intitulat, e deja un personaj. Ca să n-o dai în depresii, e indicat să nu prelungeşti momentul cu văicăreli inutile: “Ah, a venit toamna, uite cum plouă, mă dor încheieturile şi tu, bostanule, te-ai paradit, trebuie să ne despărţim, mi-ai frânt inima, mă laşi singur, te duci la groapa de gunoi, restule menajer ce eşti!” Cel mai bine e să-l iei de moţ şi să-l arunci în coş scurt, neapărat cu zgomot: “Destul cu prostiile, destul cu mizeria, facem curăţenie, de astăzi sunt mai ordonat, mai sociabil, trăiască legumele vii, afară cu mortăciunile!”
Am în cap o mulţime de scenarii cu bostani. De exemplu acela în care un bostan deja scobit şi transformat în veioză se întâlneşte cu un bostan neprelucrat care nu concepe să renunţe la organele lui interne, să fie maltratat în scopuri de divertisment. Bostanul-veioză nu-şi aminteşte cum era înainte, deoarece memoria i-a fost ştearsă cu linguriţa prin scobire, dar e convins că un bostan gol e mai bun decât unul plin pentru că se deplasează mai uşor. La rândul lui, bostanul cel virgin rosteşte un discurs în care ia apărarea tuturor semenilor săi, exprimând sentinţe democratice, militând pentru demintatea şi neatârnarea bostanului de pretutindeni.
Autor Alina Barsan
