In fiecare clipa suntem asaltati de imaginile si povestile exclusiviste care ii prezinta pe cei instariti in diferite ipostaze ale traiului lor de vis, incepand cu un mic dejun dichisit, continuand cu pranzul de afaceri, noptile pierdute in cele mai fitoase cluburi, cazarile in hoteluri cu multe stele, reprizele de shopping fara bariere, vacantele exotice, jocurile de societate si distractiile la care par a fi abonati de cand lumea.
Totul se deruleaza in cel mai natural mod posibil. Fiecare moftulet isi gaseste locul in acest miraj. Imaginatia celui care nu are acces la micile (sau marile) coltisoare de rai pamantesc este coplesita de abundenta si cinismul pe care acestea le degaja. Un cinism usor mascat sau de-a dreptul badaran, dezvaluind sub sigiliul protector al banului cea mai crunta goliciune si, adesea, incapacitatea de a mai sesiza celelalte forme palpabile pe care le imbraca realitatea.
Viata lor, conturile lor, familiile lor, proiectele lor, excesele lor - le sunt suficiente. Cu siguranta, dincolo de zidurile care ne separa mai exista ceva: oameni asemeni lor care se lupta la nesfarsit cu morile de vant, care se zbat pentru a mai supravietui o zi, o luna, un an, o viata. Contrastul este uluitor. Probabil asa a fost dintotdeauna. Fiecare generatie cu tentatiile, revolutiile si privilegiatii ei. Astazi, insa, accesul la imagine faciliteaza intalnirea si aparenta infruntare a acestor lumi.
Printi sau cersetori, cu totii ne facem aparitia la stiri, la talkshow-uri, reality show-uri. Ambele categorii sunt posibile si nu de putine ori par imposibile, franturi de fictiune desprinse din basme, filme horror sau chiar desene animate. Staruri de cinema, oameni de afaceri, politicieni, persoane de vita nobila, copii de bani gata - iata distributia de succes in grila de programe a televiziunilor!
Frumos ambalate, aceste vise devenite realitate declanseaza in mintea privitorului reactii organice dintre cele mai diverse, in functie de cultura si educatie, in functie de cosul zilnic de cumparaturi, perspectivele pe care i le ofera societatea intr-un moment sau altul, impulsurile de letargie prelungita la care se lasa condamnat de aceeasi societate.
Telenovelele iti arata oameni bine imbracati care locuiesc in casoaie cu servitori si sunt antrenati in niste intrigi atat de nesuferite incat te intrebi cand au vreme oamenii astia sa mai treaca pe la serviciu, ca sa nu se trezeasca intr-o dimineata falimentati, izgoniti din vile si obligati sa manance terci de fasole de trei ori pe zi. Cat despre societatea sarmana a telenovelelor, ea sufera si aspira in tacere. Frumoasa vanzatoare de la aprozar se va casatori in final cu conasul cel chipes si bun, va scapa de leafa mizera si de programul chinuitor care in cativa ani ar fi ofilit-o. Deci se poate si asa, aviz telespectatoarelor amatoare!
Opulenta trebuie afisata in toata grandoarea ei. Vedetele iti deschid usa ca sa le admiri proprietatile si dotarile: de la masinile lustruite din garaje pana la bucatariile sclipitoare, de la piscinele originale pana la instalatiile Hi Tech - totul arata impecabil. Gusturile nu se discuta niciodata. Nu exista prost gust, exista doar excentricitate. Participarea la licitatii este obligatorie, fie ea in scopuri caritabile, fie in propriul folos (chiar si in cazul achizitiilor absolut inutile). Exhibitionismul nu are limite.
Hei, suntem in 2008! Snobii au curajul sa-si afirme cu mandrie apartenenta la snobism. Isi editeaza propria revista unde filosofia lor de viata preaslaveste nimicnicia necesarei culturi snobiste, aratand cu degetul mereu spre alte rele ale societatii, spre alti nelegiuiti, blamand razboiul, incalzirea globala, braconajul, etc. Cu buzunarele doldora, blondinele mostenitoare de imperii militeaza prin discursuri pitigaiate, subliniind ca e de datoria lor sa ia o pozitie. Doar astfel lumea va fi mai buna, mai satula, mai sanatoasa, mai relaxata.
Oare cum se descurca acesti copii rasfatati in fata marilor incercari ale vietii? Cum e sa ai toata lumea la picioare, sa nu cunosti si cealalta extrema a vietii? Ce vise pot avea odata deveniti adolescenti, cu ce balanta cantaresc ei binele si raul, valorile si nonvalorile? Si mai ales, care e lectia de viata pe care o transmit propriilor copii? Unde se termina binecuvantarea si unde incepe blestemul?
Morala lui „totul e permis" castiga teren pe zi ce trece. In capcana ei cad nu doar cei crescuti in puf sau educati in spiritul lui. Insa acestia par a da tonul. Mass media le ofera terenul propice pentru a-si etala vietile, propulsand false modele. Unii se aleg cu audienta, ceilalti cu publicitatea. La mijloc e banul, acest detaliu. (Alina Barsan)
