E oarecum primavara, dar nu simti decat acelasi miros greoi ca intotdeauna: de apa murdara cu prea putin detergent, la pachet cu mirosul de tigari, adidasi imputiti, WC-uri manjite cu clor si duhoarea de fast food printre care se strecoara uneori un firicel de parfum venit dintr-o alta lume, grabit sa ajunga la peron.
Am citit tot ce se poate citi de jur imprejur. De exemplu ca stationarea este interzisa (anuntul cred ca are cel putin 25 de ani). Apoi optiunile automatului de cafea: cu si fara zahar, cu zahar si fara lapte, cu lapte si fara zahar. Un aparat generos cu toata lumea care are fise, si cu cei bogati, si cu cei saraci. Primii sunt un pic mai grabiti pentru ca de obicei se indreapta spre ceva, niciodata nu stationeaza prea mult.
Competitia de curling se muta pe partea dreapta.
Pe tipul barbos l-am vazut de cum am intrat, statea chircit langa usa ca un sobolan parasit. Beat? Somnoros? Poate amandoua. Ma uit la el de cateva minute, cateodata privirile ni se intalnesc, dar a lui aluneca repede in zigzag. Unul din oamenii de serviciu il ia in suturi, e pe tarlaua lui si trebuie sa elibereze locul.
Mopul il loveste cu zgomot in spinare si intelege intr-un final ca e mai bine sa-si ia talpasita. Ca sa fie totul clar, e chemat si un “organ” cu vesta fosforescenta, pentru constatare. Mult zgomot pentru nimic… Imi pregatesc banii sa-i cumpar o cafea si trei tigari. Am hotarat pe loc ca nu va fi pomana, va fi un cadou, dar uite ca dispare brusc…
“Acoperirea noastra a crescut la 97%”. Asa carevasazica… frumoasa reclama, frumoase realizari! Vrabiile si porumbeii isi fac rondul de noapte, iar in spatele ghiseelor, uniformele schimbului trei incearca sa pacaleasca somnul. Panoul cu plecari si sosiri isi plimba lenes literele si cifrele. Poti lua un P, un A, un R, fiecare pe linia lui, cu sinele perfect paralele.
S-a intors barbosul. Stiu ca ma uit prea insistent la el, dar e in lumea lui, nu ma observa. Are fata alba si o barba de patriarh, ce-i drept cam neingrijita, daca ar incerca sa o pieptene, l-ar durea. Nu e chiar un mosneag, dar nu i-as ghici varsta din trei incercari.
O cafea si trei tigari… daca se intoarce… a disparut din nou pe scari. Isi viziteaza cunostintele in dormitorul comun din sala de asteptare. Ii stie pe toti, isi zambesc, canta, fac schimb de mormaieli, pana si violentul jucator de curling intra in vorba si rad cu totii.
Incerc sa nu ma mai uit la ceas din 30 in 30 de secunde. Merg in continuare pe culoarul meu, ca un hamster prins intr-un acvariu. Stationarea este interzisa, un anunt pe care nimeni nu l-a luat in seama in toata cariera lui prafuita. Alaturi… doi copii disparuti in doua poze trase la xerox. Si… “Suntem alaturi de tine oricat de departe ai ajunge” – asta e partea a doua a reclamei.
Din pacate, l-am pierdut pe barbos. O sa plec fara sa stie ca aveam un cadou pentru el: cafeaua si trei tigari. Cred ca imi pare rau… Imi aduc aminte brusc de reclama aia cu Absolut vodka…
Afara, peronul e scaldat in cea mai crunta bezna
Ma asteapta un P lung, un urias tuberculos cu vagoanele hodorogite, cu scaunele maro lipicioase, martore la atatea razvratiri istorice. Inca rezista. Ma tarasc inauntrul lui ca si cum as intra intr-o casa veche de ocazie. Ar trebui sa-mi fie frica, nu? Fetele cuminti nu stationeaza o ora si patruzeci de minute noaptea in gara. Si nu se gandesc sa-i cadoriseasca pe cei fara adapost cu tigari si cafea. Fetele cuminti dorm la ora asta.
Se aude fluierul in sfarsit si plecam… Tatam, tatam… tatam tatam… Noapte buna, Homeless! Acoperirea lor a crescut la 97% si sunt alaturi de tine oricat de departe ai ajunge. (Alina Barsan)
