Deseori, marile personalităţi, în drumul lor prin Ţara Bârsei, au căzut în mrejele frumoaselor braşovence. Pentru câteva zile sau mai mulţi ani, între oamenii politici, scriitori sau artişti şi femei măritate sau domnişoare din Braşov au apărut nu numai prietenii, ci chiar legături amoroase. Petru Rareş, Vlad Ţepeş, Jules Verne şi Lucian Blaga, Octavian Goga, Dimitrie Anghel şi Nicolae Iorga, toţi au avut iubite braşovence. Alexandru Ioan Cuza şi Anton Pann s-au adăpostit cu metresele lor la poalele Tâmpei, departe de ochii indiscreţi ai lumii. Iată câteva dintre celebrele poveşti de amor consumate în frumosul decor al Braşovului.
Săsoaica lui Ţepeş. Vlad Ţepeş a făcut mai multe expediţii de pedepsire a negustorilor saşi din Braşov, pentru a proteja comerţul valah. Puţină lume ştie că Ţepeş a avut o iubită săsoaică, cu care a avut trei copii. Era fata unui ţesător care locuia într-o casă care există şi în ziua de azi pe strada Poarta Şchei. Într-una dintre expediţii, când a prins mai mulţi târgoveţi pentru a-i trage în ţeapă în Bartolomeu, în cetate, femeile au pus-o pe Katharina la stâlpul infamiei şi i-au tăiat superbele cosiţe blonde. Pentru a o salva pe Katharina, Ţepeş i-a eliberat pe negustori.
Rareş, amorezat. Un alt domnitor ce aprecia frumuseţea săsoaicelor, a fost Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare. Când era negustor în Moldova, îşi comanda de aici multe mărfuri. În 1541, braşovenii i-au trimis o caleaşcă şi stema Moldovei făcută din sare. I-au făcut cadou şi o pereche de ochelari, o raritate în acea vreme. Cronicile vremii povestesc că, în timp ce şi-a lăsat soţia în cetatea Ciceului, domnitorul a făcut un copil cu nevasta unui curelar braşovean.
Cuza, refugiat cu amanta la Braşov. Printre ultimii domnitori care au trecut prin Braşov se află Al. I. Cuza. Nu a fost singur, ci însoţit de amanta sa. S-a refugiat în Braşov, după detronarea sa din 11 februarie 1866. Două săptămâni a locuit la hotelul „La Cerbul de Aur“, de pe strada Lungă, împreună cu prinţesa Maria Obrenovici a Serbiei, metresa lui. Cuza a murit la doar 54 de ani, în exil, iar Maria Obrenovici s-a sinucis trei ani mai târziu, în anul 1876, la Dresda. Cei doi copii ai lor au avut şi ei un sfârşit tragic, unul s-a sinucis la Ruginoasa, iar celălalt a murit în Spania, fiind bolnav de plămâni.
Ibovnica lui Anton Pann. Poetul mahalalelor bucureştene s-a stabilit în Şcheii Braşovului cu Anica, o călugăriţă de 16 ani. Anton Pann avea 32 de ani. A răpit-o pe tânăra fată de la Mânăstirea Dintr-un Lemn , unde le preda lecţii de muzică tinerelor călugăriţe. A fugit peste munţi, împreună cu Anica travestită în băiat. Au locuit într-o chilie mică din curtea Bisericii Sfântul Nicolae. Nu şi-au legalizat niciodată legătura. Au avut trei copii împreună. După aproape zece ani de concubinaj, rudele o conving pe Anica să se întoarcă la mănăstire, iar mai târziu se va căsători cu un boier.
Idila lui Jules Verne. În urmă cu 120 de ani, celebrul scriitor Jules Verne a avut o idilă cu o săsoaică măritată din Homorod. Iubirea secretă dintre cei doi a ieşit la iveală abia după ce un nepot al amantei a dezvăluit nişte scrisori care au circulat între Amiens şi Homorod. Louise Muller era cu 17 ani mai tânără decât Jules Verne. Când l-a cunoscut pe Jules, Louise era deja căsătorită a treia oară. Jules Verne a venit în Homorod de mai multe ori, între 1882 şi 1892. Împreună cu Louise a vizitat mai multe locuri aflate astăzi pe teritoriul României, care l-au inspirat în scrierea mai multor romane.
Iubita poeţilor. Natalia Negru a trăit cu doi poeţi celebri. Poetul braşovean Şt.O. Iosif a cunoscut-o în 1903, la Bilblioteca Fundaţiei Carol I, unde îi era studentă. Peste un an s-au căsătorit şi au locuit la Braşov. Au avut o fetiţă, Corina. Aceasta a murit tragic, în timpul unui bombardament al unui Zepelin german, la 13 septembrie 1916. Căsătorită fiind, a început o aventură cu un alt poet, Dimitrie Anghel. În 1913, la scurt timp după divorţ, Iosif a murit deprimat. În 1914, Anghel, turbat de gelozie, şi-a tras un glonţ în piept. După moartea lui Anghel, fără prea multe remuşcări, Natalia a trăit câţiva ani cu V. Gh. Morţun, pentru ca în perioada interbelică să se recăsătorească cu G. Savin, profesor la facultatea de teologie.
Domniţa lui Blaga. În perioada 1906-1914, poetul şi filosoful Lucian Blaga a studiat la Braşov, la liceul Andrei Şaguna, unde era profesor unchiul său, Iosif Blaga. La ultima „petrecere cu dans“, din mai 1913, a văzut-o prima oară pe Cornelia Brediceanu, „ghiocelul negru“ cu care avea să se căsătorească mai târziu. Era fiica lui Coriolan Brediceanu, jurist şi deputat în Dieta ungară, şi sora avocatului Tiberiu, fost director al Băncii „Albina“ din Braşov. După o legătură de 3 ani, la 16 decembrie 1920, s-au căsătorit la Cluj. După 20 de ani de căsnicie, pasiunea pentru soţie s-a stins şi inima lui Blaga a fost furată de o altă femeie. O braşoveancă măritată, Domniţa Gherghinescu-Vania, soţia prim-procurorului general din Braşov.
Aventura lui Goga. Înainte de a se căsători, Octavian Goga a avut şi el o aventură în Braşov. În 1900, s-a întâlnit aici cu Aurelia Rusu, la o nuntă. Fata avea doar 18 ani şi era elevă la Seminarul Pedagogic din Blaj. Cât a ţinut petrecerea, două zile, cei doi au fost împreună. Poetul a făcut o pasiune atât de puternică pentru Aurelia încât s-a hotărât să se însoare cu ea. Au făcut planuri să urmeze aceeaşi facultate, apoi să călătorească împreună ca poet şi pictoriţă. Relaţia lor a durat aproape trei ani, mai mult prin intermediul scrisorilor. Cu gândul la ea, Goga a scris poeziile „Dorinţă“, „Pribeag“, „Noapte“.
Idila lui Iorga în Şchei. Ecaterina Bogdan s-a născut în Şcheii Braşovului la 13 noiembrie 1878. Făcea parte din familia Bogdan, care a dat cărturari de seamă. Ecaterina a studiat la Braşov şi Budapesta. Iorga s-a îndrăgostit de ea, în timp ce se afla la Braşov pentru a studia în arhive, în 1900, la scurt timp după divorţul de Maria Tasu. Voiajul de nuntă, după cununia din 1901, a fost la Veneţia, când au vizitat mai multe muzee. La întoarcere, s-au stabilit la Bucureşti, apoi, din 1908, au locuit numai la Vălenii de Munte până la sfârşitul vieţii.