Ardealul, vor spune destui, pe nemestecate. Ei, nu chiar. A cam trecut valul, altele sînt condiţiile geopolitice. Sîntem în UE şi NATO… nu mai insist. Ungurii au coborît de multişor ştacheta, vor acum o mică ţară. Doar a lor. Şi spun asta, pentru cine vrea să-i audă, pe toate căile posibile şi cu toate ocaziile. Şi fac pentru asta, zilnic, paşi mărunţi, dar apăsaţi.
Povestea cu regionalizarea nu e decît un episod dintr-un “război” de durată. Practic, ei vor, şi o spun foarte clar, Ţinutul Secuiesc. Covasna, Harghita, Mureş. Un ţinut autonom, în care să guverneze singuri, fără ingerinţe de la centru. Cu parlament, guvern şi toate celelalte instituţii. Cu drapel, stemă, imn etc, pe care le au şi le afişează deja, peste tot. Cu limbă oficială maghiara. Cu reprezentanţe, deocamdată la forurile europene. I-am auzit eu spunînd asta, zilele trecute, pe şefii judeţelor Covasna şi Harghita, Tamas Sandor şi Borboly Csaba.
În fapt, condiţiile sînt coapte pentru acest pas. Limba maghiară e, de facto, limbă oficială în judeţele amintite. În Covasna, de pildă, cu excepţia zonelor compact româneşti – Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Barcani, Valea Mare ş.a., în toate instituţiile se vorbeşte numai în ungureşte. Conferinţele de presă ( excepţie, partidele româneşti şi instituţiile de forţă – poliţie, jandarmerie, armată ) se ţin în maghiară. După ce se epuizează subiectul, se face un rezumat pentru gazetarii români. Oficialităţile din cele trei judeţe se întîlnesc regulat şi pun la cale acţiuni comune. Ceea ce, în sine, n-ar fi rău. Dar, aici e cu altă finalitate. O agenţie turistică, dar una care să funcţioneze, au spus-o pe şleau, ca un minister al turismului pentru Ţinutul Secuiesc; un card secuiesc; un fond comun de dezvoltare; un birou comun la Bruxelles; standuri comune la tîrgurile de turism. Şi multe, multe altele de acelaşi fel. Nu mai spun că autorităţile încurajează tacit Garda Maghiară, organizaţie paramilitară, scoasă în afara legii în Ungaria!
Rîd uneori cînd aud/văd/citesc opinii aiuristice ale unora, chiar gazetari cu nume, care sînt total paralele cu realitatea din zonă. De pildă, ideea că radicalii unguri vor una, şi moderaţii, alta. E o iluzie. Toţi vor exact acelaşi lucru, autonomia Ţinutului Secuiesc. Doar metodele şi viteza diferă. Unii vor repede şi acum, ceilalţi, mai abili, acţionează ceva mai prudent, pas cu pas. În ce-i priveşte pe românii din zonă, am citit recent “opinii”, cum că nu s-ar opune autonomiei. Altă aberaţie. În Covasna sînt 75% unguri şi 25% români. Dacă mîine s-ar face un referendum, referitor la autonomie, rezultatul ar fi, matematic, aşa: 75% pentru, 25% contra. Atmosfera acolo e, orice-ar spune unii, tensionată. Reiau ce mi-a declarat recent primarul unei localităţi de pe valea Buzăului: “dacă obţin ăştia autonomia, eu fac referendum şi cer să ne lipim la Braşov”.
Chiar dacă va fi, pînă la urmă, o decizie politică, e greu de crezut că se va ajunge să fie pusă în practică. Să ne gîndim că e nevoie de votul Parlamentului, apoi de referendum pentru modificarea Constituţiei…
Întrebări, însă, ne putem pune: pînă unde poate merge autonomia locală? Are o logică autonomia pe criterii etnice? Putem accepta o enclavă maghiară în inima României? E cazul să ne temem de precedente gen Kosovo, Nagorno-Karabach, Osetia… în condiţiile în care sîntem în UE şi în NATO?
de Adrian Teacă
