Trăim de secole cu ştampila “românii sînt hoţi”, pusă mai cu seamă de străinii păţiţi cu mulţi dintre-ai noştri. Aici, în Românica, sau pe la ei. Ce-i drept, bizonii carpatini care-au invadat Europa, mai ales după ce ne-au băgat ăia în UE, dau adesea cu mucii-n fasole, bolduind astfel ştampila aia infamă. Vezi aici şi articolul “Dragi hoţi români” de pe blogul meu.
Mă întreb, însă, la alte popoare cum e? Să nu veniţi să-mi spuneţi că ăia, franţuji, olandeji, engleji, sînt monumente de cinste şi corectitudine. Că pe-acolo nu se dă cu jula, că neamţul nu-ţi bagă mîna-n buzunar, că spaniolul nu-ţi trage clapa, că belgianul nu şuteşte niciodată din magazine, că italianu-şi lasă casa descuiată şi maşina cu cheia-n contact iar suedezu te roagă să te uiţi de buticul lui pînă merge el la budă. Să nu-mi spuneţi chestii d-astea de băgat în codul eticii şi echităţii capitaliste, că nu înghit. Cred mai degrabă că hoţii români sînt mai găinari, iar ăia apuseni ceva mai sofisticaţi, fură doar în stil mare. Stare de lucruri pe cale să se schimbe, că mai învăţăm şi noi, ce dracu, intrăm în lumea bună. Hai să vă dau un exemplu, să vedeţi cum e.
Prin anii 70, administraţia Nixon, într-o ofensivă de captatio benevolentiae ( SUA erau îngrozitor de prost văzute datorită războiului din Vietnam), a donat 270 de roci lunare, aduse de astronauţii americani care-au ajuns pe satelit prin programul Apollo, cam tuturor ţărilor lumii. Chestie de marketing.
Recent, un site care studiază istoria cuceririi spaţiului a făcut oarece investigaţii, să vadă ce mai e cu respectivele pietricele selenare. Şi, surpriză, s-au mai găsit doar 25! Restul făcuseră picioare! Unii (reprezentanţi oficiali) habar n-aveau că ţările lor ar fi primit vreodată asemenea cadouri. Semn că la ăştia bolovanii s-au evaporat înainte de a ajunge în muzee. Alţii au fost mai subtili. De pildă, piatra lunară care stătea, de zeci de ani, într-o casetă de sticlă incasabilă în celebrul Rijksmuseum din Amsterdam, s-a dovedit a fi, după testare, o banală bucată de lemn pietrificat. Tot aşa, s-au făcut nevăzute de-a lungul anilor rocile lunare din Malta, Spania, Pakistan… şi, desigur, Roo-mâ-nii-aaa! Experţii site-ului susţin că pietricica românească ar fi dispărut imediat după împuşcarea mult-iubitului, în decembrie 89. S-a prins cineva? A ştiut cineva?
Poate s-or întreba unii, de ce naiba să te chinui să furi o piatră, chiar dacă-i de pe Lună? Doar aşa, ca s-o ai în colecţie? Păi, să vedem. Corespondentul agenţiei Associated Press, Toby Sterling, cita zilele trecute un expert în bolovani d-ăştia, căruia i s-ar fi oferit piatra lunară dăruită de Nixon Hondurasului, pentru… 5 milioane de coco! E că se merită?
Concluzia. mai lăsaţi-mă cu “românii sînt hoţi”. Homo sapiens e hoţ!
Am un singur regret, după povestea de mai sus. Că n-am aflat care sînt ţările de unde n-au dispărut bolovănaşii. Să-i studiez şi eu niţel pe oamenii ăia. Care nu pot fi decît: 1- proşti de cinstiţi; 2- fraieri cu cioc; 3- total lipsiţi de talent , imaginaţie şi îndemînare.
de Adrian Teacă
