Adevărat dezmăţ electoral! Este vorba de sumele uriaşe care sunt aruncate pe publicitate electorală de partidul lui Traian Băsescu la Braşov. Ca de fiecare dată, oraşul se transformă într-un ocean oranj, însă de aceasta dată pedeliştii au întrecut orice măsură! Ei au manevrat bani grei nu doar să-şi promoveze candidatul pentru prezidenţiale, ci au fost dispuşi să plătească sume importante pentru bannerele gigantice şi materialele promoţionale folosite împotriva lui Mircea Geoană. La nivel naţional s-a vehiculat că PDL a cheltuit în această campanie de 50 de ori mai mult decât limita legală, şi anume în jur de 175 de milioane de euro. La Braşov, este greu de cuantificat, deocamdată, valoarea finală a publicităţii outdoor folosită cu opulenţă de PDL. Asta, ţinând cont că bannerele PDL au fost refăcute de cel puţin patru ori, în funcţie de mesajul lui Băsescu pe care îl transmitea din pozele uriaşe de pe panouri. În prima fază candidatul democrat liberalilor era agresiv şi ne transmitea că de ce ne e frică nu scăpam, apoi prezidenţiabilul era pentru România, după care ne spunea că luptă. Variante au fost schimbate din varii motive pe bani, bani şi iar bani. Ca tacâmul să fie complet, filiala locală a PDL a personalizat ideea de campanie, schimbând din nou mesajul, evident şi giganticele afişe. Alţi bani, altă distracţie. Acum, Băsescu, secondat de liderul portocaliu George Scripcaru ne anunţa că "braşovenii votează cu candidatul PDL", deşi procentul înregistrat în primul tur de scrutin a fost cu mult inferior targhetului stabilit de PDL pentru Braşov. Probabil de aceea disperarea pare foarte mare! În ultimul timp, pedeliştii au fost în stare să plătească sume fabuloase pentru afişe denigratoare la adresa contracandidatul lui Băsescu, chiar cu preţul încălcării legii, potrivit Biroului Electoral Judeţean. Pare că nimic nu mai contează,nu? Nici banii, nici fair-playul şi nici respectul pentru braşoveni. Vorbim despre acei braşoveni care nu vor nici portocaliu, nici Băsescu şi nici să vadă că sunt cheltuite sume exorbitante, în condiţiile în care unii trăiesc doar dintr-o pensie amărâtă, dintr-un salariu prăpădit, din somaj sau dintr-un ajutor social modest.
de Anca Lăutaru
