Unul dintre subiectele aduse în atenţie de presă în ultimele săptămâni se referă la un interes mai mare pentru plasamentele în euro, în detrimentul celor în lei.
Această tendinţă este confirmată şi de cifrele oficiale publicate de BNR prin statisticile aferente lunii septembrie 2009. Se constată o scădere a soldului depozitelor persoanelor fizice în lei şi o creştere a celor în valută, situaţie care s-a instalat deja începând cu luna iulie 2009.
Tradiţional, există o înclinaţie ridicată pentru plasamentele în valută în ţara noastră. Într-o economie în care referinţa euro este prezentă în multe segmente ale pieţei, încrederea precară în propria economie şi moneda naţională îşi pune am-prenta şi asupra comportamentului de economisire.
Aproximativ 40% din economiile persoanelor fizice este denominată în valută, nivel care s-a păstrat relativ neschimbat (undeva între 35 şi 45%) în ultimii şapte ani, în ciuda procesului de convergenţă parcurs de economia românească şi a creşterii de peste şapte ori a depozitelor populaţiei.
În plus, uşoara scădere temporară către 35%, care s-a observat în 2005, poate fi pusă pe seama unui echivalent în lei mai mic al depozitelor în euro, decât pe scăderea efectivă a soldului depozitelor în valută. Există o corelaţie între gradul de dezvoltare economică şi educaţie economico-financiară şi apetitul pentru euro, care se verifică în profil teritorial în România.
Ponderi ridicate ale plasamentelor pot fi găsite în Bucureşti (51,2%), Timiş (52,4%), Arad (42,3%), Brașov (42,7%), Sibiu (39,4%), Constanţa (40,7%) şi alte judeţe din Transilvania, în vreme ce ponderi mult mai mici întâlnim în Gorj (15,1%), Ialomiţa (15,9%), Călăraşi (16%), Teleorman (18,8%), adică în zone mai puţin dezvoltate economic şi cu resurse financiare mai modeste.
Judeţele menţionate cu ponderi ridicate ale depozitelor în valută au şi cea mai ridicată economisire, în vreme ce a doua categorie se remarcă prin disponibilităţi în depozite, undeva sub jumătate din media naţională. S.B.