„Traian Băsescu este un dictator, şi o dată la douăzeci de ani, în România trebuie să cadă câte un tiran”, „Sunt în stare să o votez şi pe Eva Kent sau pe maimuţa de la circ, doar ca să nu iasă Băsescu”, „M-am săturat de Băsescu şi de gaşca lui: Videanu, Blaga, Boc, dar mai ales, m-am săturat de Udrea, nu vreau să-i mai văd pe băieţii şi pe fata asta”. Avem de a face cu o obsesie naţională a dărâmării băsesciene, nu există canal teve (cu excepţia B1 TV, la care, oricum, nu se uită nici dracu’) unde să nu vezi şezători jurnalistice în care unicul subiect să fie ăsta: „Jos Băsescu”. Eu însumi mă mulez perfect pe profilul celui care-l înjură pe Băsescu şi care se va duce la vot doar pentru a nu-l mai vedea p-ăsta toată ziua prin ziare sau emisiuni. Cu toate astea, un sentiment de frică mă încearcă...
Mai ţineţi minte bancul ăla cu Albania care, gândindu-se cum să iasă din rahatul economic în care se afla se hotărî să declare război SUA. Planul era simplu: ne bat, ne ocupă şi aşa scăpăm de sărăcie. Unul singur, însă, era trist. Întrebat de ce nu jubilează, răspunse: „Şi dacă-i batem noi pe ei?”
Şi-a imaginat vreunul dintre voi ce se va întâmpla dacă boborul se ambiţionează, trage o duşcă din sticla maturizării, nu-şi mai bagă picioarele în urne, nici nu mai votează cu gândul la ultimii mici cu care a plouat dintr-un dirijabil pe care scria mare „Vanghelie” şi-l lasă pe faraon fără piramida sa? Bine, bine...ne bucurăm o zi, două, trei, după care? După care pe noi ne dă afară.
Ne dă afară pentru că vom rămâne fără obiectul muncii! Cine se va mai uita la omul cu laptopul Valentin Stan, la zeul somnului Adrian Ursu, la Tatulici, la mitomanul Radu Moraru sau la Victor Ciutacu? Nimeni, pentru că existenţa lor mediatică va fi pusă sub semnul întrebării. Nemaiexistând Băsescu, nu mai există nici ei.
Bun, pe noi ne dă afară şi vom ajunge să scriem despre ţâţele Ramonei Gabor, dar voi? Doar dacă...dacă...deşi nu cred treaba asta. Şi totuşi, dacă Traian Băsescu este în fiecare dintre noi? Nu cumva Traian Băsescu este perfecta personificare a românului de rând? Şovin (îi întărâta pe unguri cu ţinutul secuiesc) , homofob (băi, găozarule), circar (plânsete în public), mincinos (îmi dau demisia în 5 minute), scandalagiu (toata situaţia politică actuală), dictatorial (idem), fustangiu (Land of Choice?), chefliu (Golden Blitz), xenofob (ţigancă împuţită), ipocrit până în măduva oaselor (referendumul e pentru popor, nu pentru campania mea)? Ba da, şi fideli credinţei că până şi Charles Manson a fost odată copil, chiar dacă pe 6 decembrie Traian Băsescu va pierde fizic alegerile, în realitate, marele câştigător va fi tot „modelul Traian Băsescu”, ascuns în Geoană, Antonescu, Oprescu, Vadim sau Becali. Acu’ 5 ani, când toată lume cânta „Oda Bucuriei” că a ieşit Băsescu, nimeni nu credea că Băsescu se va transforma în Băsescu de astăzi. Băsescu nu e cu noi, Băsescu e în noi.
V-aţi gândit la asta?
de Mihai Băra
