Sari la conținut
ziua-tipografilor-celebrata-pe-13-decembrie

În România se sărbătoreşte Ziua tipografilor în fiecare an pe 13 decembrie.

Data nu a fost aleasă întâmplător, ci are o semnificaţie importantă pentru cei care au îmbrăţişat această meserie.

La 13 decembrie 1918, la Bucureşti, a avut loc o mare manifestaţie a tipografilor, care au demonstrat paşnic pentru revendicările lor social-economice, precum şi pentru ceea ce numim astăzi „libertatea presei”.

În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din Capitală au încetat lucrul, îndreptându-se spre Ministerul Industriei şi Comerţului, alături de reprezentanţii desemnaţi de ei să le revendice drepturile. Cu aceştia s-au solidarizat şi muncitori de la alte fabrici din Bucureşti. Manifestaţia urma să aibă loc în faţa Teatrului Naţional. Ajunşi în Piaţa Teatrului, manifestanţii au fost întâmpinaţi cu focuri de armă de forţele de ordine, după ce, în prealabil, şeful garnizoanei Bucureşti, Nicolae Mărgineanu, telefonase primului ministru Ion I.C. Brătianu, cerându-i autorizaţia de a interveni împotriva demonstranţilor.

Manifestaţia s-a soldat cu victime, morţi şi răniţi, sute de manifestanţi fiind arestaţi şi schingiuiţi.

 Personalităţi de seamă ale vieţii culturale, artistice şi politice (Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction) au condamnat cu asprime actul represiv al Guvernului.

Eforturile celor care şi-au cerut drepturile nu au rămas fără rezultat.

Breasla tipografilor a fost prima din România care a reuşit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an şi jumătate, la data de 22 decembrie 1921.

Prin contractul colectiv erau reglementate condiţiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbătoare plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegaţi (bărbaţi de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv.

Importanţa tiparului, chiar dacă nu este percepută întotdeauna, este copleşitoare. Apariţia tiparului a avut darul de a revoluţiona cultura universală, cartea tipărită înlocuind treptat manuscrisele şi copiile frumos decorate.

Anul 1450 este piatra de temelie a „revoluţiei” Gutemberg, an în care, la Mainz, Johannes Gensfleische zum Gutemberg, inventatorul tiparului cu caractere mobile, a deschis porţile cunoaşterii, prin intermediul cărţilor tipărite în serie.

Invenţia lui Gutemberg este evidentă pentru evoluţia materială şi spirituală a umanităţii. Culegerea şi transmiterea informaţiei a avut un rol covârşitor în păstrarea cunoştinţelor şi împărtăşirea acestora de către un număr tot mai mare de persoane.

Pe meleagurile româneşti, arta tipăririi a apărut în primii ani ai secolului al XVI-lea. Astfel, în anul 1508, primul nostru tipograf, Macarie, a imprimat cea dintâi carte, la Târgovişte - şi anume un Liturghier.

La Cluj, în 1550, Heltai Gaspar şi Hoffgreff Gyorgy, doi iscusiţi meşteri, au înfiinţat prima tipografie. A fost momentul începutului dezvoltării activităţii tipografice la Cluj.

13 decembrie 1918 reprezintă ziua jertfei a 102 tipografi bucureşteni, ucişi în timpul manifestaţiei paşnice a slujitorilor tiparului pentru revendicările lor social-economice, precum şi pentru ceea ce numim noi astăzi "libertatea presei", iar mulţi alţii au fost răniţi sau arestaţi.

Acest moment trist din viaţa tipografilor va rămâne în memoria românilor, instituirea Zilei Tipografilor având tocmai scopul de a-i cinsti pe cei care folosindu-se în ziua de azi de cele mai noi tehnologii, scot la lumină cărţi, ziare şi reviste.

Orice scriere trece prin mâna acestor iscusiţi meşteri, spre a ajunge în faţa cititorilor de toate categoriile. În urma progresului din ultimii ani, orice tipăritură îşi are drumul prin mâna tehnoredactorilor, care prin priceperea lor, au înlocuit munca grea a zeţarilor şi linotipiştilor şi prin cea a maşiniştilor offset-işti, care domină industria tiparului.

Mulţumită lor avem în faţă dis de dimineaţă ziarul sau o carte nouă, care miroase a cerneală proaspăt tipărită.

Comentarii

Ultimă oră