Sărbătorile de iarnă sunt prilej de tradiții străvechi, prin care oamenii se bucură de nașterea Domnului și întâmpină cu speranță noul an. O serie de superstiții și ritualuri sunt menite să alunge duhurile rele și să asigure un an viitor cu sănătate și belșug. Ca în orice comunitate, și sașii au obiceiuri diverse și frumoase de Crăciun și Anul Nou, unele mai răspândite, altele specifice unui anumit loc, potrivit povestisasesti.com
Sfânta Lucia
În 12 decembrie este Sfânta Lucia (Lucia din Syracuza), o sărbătoare de origine catolică, din țările nordice. În această zi, în unele localități locuite și de sași exista obiceiul bărbatul casei să afume toate colțurile gospodăriei cu o tavă pe care erau așezați cărbuni încinși. Era un ritual apotropaic, de alungare a spiritelor rele și pregătire înainte de Crăciun. Deasupra cărbunilor era așezată și o crenguță din pom tânăr, simbolizând regenerarea recoltei. În Transilvania nu este foarte răspândită celebrarea Sfintei, dar ritualurile legate de foc și purificare specifice acestei sărbători care se practicau odinioară aveau legătură cu semnificația zilei.
În țările vestice, precum Germania, procesiunea Sfintei Lucia are loc pe 13 decembrie, când o tânără fată joacă rolul Sfintei, purtând pe cap o coroană cu lumânări aprinse.
În Ajunul Crăciunului
În seara de Ajun, bisericile evanghelice deveneau neîncăpătoare pentru întreaga comunitate care se strângea la biserică în veșminte de sărbătoare. Acum este seara pentru care copiii au repetat tot Adventul. Are loc sceneta Nașterii Domnului, corul cântă cântecele tradiționale de Crăciun, copiii își primesc darurile și turtele dulci de sub pomul împodobit. Tot în seara de Ajun se puneau în biserică niște cunune tradiționale, special împodobite, numite Lichtert (Christleuchter), ce se păstrează aici până în ziua Celor trei magi, Dreikönigstag, pe 6 ianuarie. Tot în noaptea de Ajun, după terminarea slujbei, în unele comunități există tradiția minunată ca fanfara să aștepte oamenii afară, în fața bisericii sau, și mai frumos, în turnul bisericii evanghelice, de unde cântă colinde tradiționale de Crăciun. Glasurile oamenilor și sunetele instrumentelor străbat văzduhul într-o atmosferă divină, din noaptea feerică de sărbătoare.
A doua zi de Crăciun este Sf. Ștefan, Stoifesdach, când copiii au petrecere cu dansuri. Părinții participă cu sucuri și prăjituri, în jurul locului unde cei mici dansează pe ritmurile fanfarei. Tot în a doua și a treia zi de Crăciun aveau loc baluri ale tinerilor din frății (Bruderschaft, Schwesterschaft).
Cântece în noaptea dintre ani din turnurile bisericilor fortificate
În ultima zi din an, oamenii gospodari se îngrijeau ca și animalele, și plantele din gospodărie să treacă cu bine în noul an. În satele săsești, clopotele bisericilor evanghelice răsunau la amiază, timp de o oră. În acest timp, oamenii legau paie în jurul pomilor din gospodării, pentru a-i proteja de îngheț și a le asigura o recoltă bogată.
La miezul nopții dintre ani avea loc un moment nemaipomenit de frumos, în care fanfara cânta două cântece tradiționale, un fel de marșuri. Unul dintre acesta era trist și solemn, asemănător cântecelor de înmormântare, prin care se îngropa anul ce trece și al doilea era vesel, pentru întâmpinarea cu bucurie a noului an.
Tot în preajma anului nou se tăiau crenguțe de măr, una pentru fiecare membru al familiei. Crenguțele se puneau în apă și se țineau în casă, la căldură. În funcție de cât de tare înfloreau sau cum se comportau în casă, așa îi va merge anul următor respectivului.
Copiii începeau anul cu vizite la rudele apropiate, urându-le un an nou bun și prosper. În schimb primeau nuci, mere, cozonaci, gogoși sau bani. La Viscri, în merele dăruite copiilor în prima zi din an se înfingeau una sau două monede.
