Pregătirile pentru Crăciun încep în ziua de Ignat, 20 decembrie. În această zi oamenii nu au voie să facă altceva în gospodărie decât să taie porcul şi să prepare „de-ale porcului”. Tradiţia spune că „cei săraci, dacă nu au porc, trebuie să taie un alt animal” (Ana Fogoroş, Drăguş).
La Comăna de Jos, bătrânii cred că în noaptea dinaintea Igantului, porcul îşi visează cuţitul. Cei miloşi nu au voie să participe la tăiatul porcului, pentru că el moare greu şi carnea nu mai este bună. Ziua de Ignat este dedicată pregătirii cărnii. Gospodinele pun deoparte carne pentru sarmale şi friptură, şi osânza pentru prăjituri. După sacrificarea porcului, se face o masă de pomană, ca ofrandă adusă morţilor, din bucate jertfite cu „de-ale porcului”.
În seara de Ajun, casele măturate şi curăţate sunt gata pregătite cu mesele întinse să-şi primeasca colindătorii sau cetele de feciori. Grupurilor de copii care vin să colinde le sunt pregătiţi cozonaci, mere şi nuci, iar feciorilor din ceată li se pregăteşte masă bogată, mai cu seamă în casele unde sunt fete nemăritate de jucat. Ei sunt cinstiţi cu cozonac, colac special copt pentru colindători, carne friptă de porc şi rachiu din cel bun. În localitatea Cuciulata din ţara Făgăraşului se pregăteşte în casele cu fete de măritat „masa ghirăului” (n.n. vătafului care conduce Ceata de feciori), cu colaci copţi în cuptor, cârnaţi şi pecie de porc deasupra” (Ana Dragoş, Cuciulata).
Gospodinele din satele braşovene împărtăşesc cu mândrie reţetele preparatelor tradiţionale specifice sărbătorii Crăciunului. Cu aşa bucate alese şi mese pline de atâtea feluri gătite cu suflet şi îndemânare, toate sărbătorile adună acasă pe toţi cei dragi, ai casei, sau simpli oaspeţi ai locului în seara de Crăciun.
Caltaboşii se prepară din „plămâna porcului”, inimă, ficat, jumări şi puţină slănină. Într-o oală mare de „tuci” se pun la fiert măruntaiele porcului pentru caltaboşi şi în aceeaşi oală, se pun la fiert şi urechile, limba, o bucată de falcă ce e mai grasă, şorici şi carne. În acelaşi timp, într-o crăticioară se pune la fiert orezul care se lasă numai să „înflorească”. Într-o a treia crăticioară se pune la topit o bucată de grăsime din guşa porcului, se taie 4-5 cepe şi se lasă să se răcească. După ce oala cu ale „caltaboşului” dă în fiert, se ia spuma, se pun boabe de piper şi de dafin şi, după ce s-au fiert toate, se ia oala de pe foc şi se aleg cele ale caltaboşului: plămâni, inima, ficat şi o bucată de slănină şi se separă şi cele ale tobei: urechi, limbă, falcă, şorici şi o bucată de carne. După ce s-au ales ingredientele, cele ale caltaboşului se toacă bine, bine, se amestecă cu orezul fiert şi cu ceapa călită, se trag maţele pe cârnăţar si se umplu cu cele gătite la care se mai adaugă şi cuişoare şi ienibahar, apoi se leagă la capete, se pun în apa în care a fiert toată compoziţia, se mai dau o dată la fiert şi, când au dat în clocot, se scort caltaboşii, se pun un pic pe vânt pe un băţ şi apoi se duc în podul casei, unde se dau la fum câteva zile. (Reţetă culeasă de la Stela Dragosloveanu – Moieciu de Sus).
Hencleşe. Maiaua se face din 2 linguri de făină,1 lingură de zahăr, 25 g. drojdie de bere, 100 ml lapte călduţ. Aluatul se prepară dintr-un 1 kg făină, 3 ouă, 3 gălbenuşuri, 1\2 linguriţă de sare, 250 g. zahăr, 150 ml ulei sau 200 g. unt topit, 500 ml. Lapte, 120 ml. esenţă de rom, coaja de la o lămâie, 2 plicuri de zahăr vanilat. Crema se face din 2 gălbenuşuri, 400 ml. smântână dulce, 1 plic zahăr vanilat.
