Telenovelă braşoveană

Poate părea un scenariu de telenovelă, cu răsturnări incredibile de situaţie. Şi totuşi este adevărat. Un copil al străzii, care în 1998 dormea şi mânca pe unde apuca, undeva în cartierul Noua, a ajuns să aibă propria afacere. Este directorul unei fabrici de stofe din Italia! Cazul lui Alessandro (Alexandru), un braşovean adoptat în 1998, când împlinise 14 ani, a fost prezentat ieri de Azota Popescu, preşedinta Asociaţiei Chatarsis, cea care i-a găsit o nouă familie. Asociaţia se ocupă şi astăzi de cazurile unor astfel de copii.
Familie distrusă. Până la 13 ani, Alexandru a locuit cu părinţii şi sora lui într-un apartament din cartierul Noua. „În 1997 mama a murit, iar după trei luni de la moartea ei am plecat de acasă. Tata avea probleme psihice şi consuma şi alcool. A vândut apartamentul şi a plecat la părinţii lui, în judeţul Prahova”, îşi aminteşte tânărul. Alexandru şi sora lui au ajuns în stradă, locuind pe unde puteau. Au fost găsiţi sub nişte tarabe, în cartierul Noua, de către un asistent social. O perioadă, cei doi minori, Alexandru şi sora lui, Anda, care atunci avea doar 9 ani, au fost daţi plasament. Din păcate, la două familii diferite.
Adoptaţi în Italia. În 1998,  prin intermediul Asociaţiei „Chatarsis” au fost adoptaţi de o familie din Prato (Italia), care deţine o fabrică de produse textile. „A fost foarte dificil. Amândoi erau mari şi existau puţine cereri pentru astfel de cazuri. Alexandru avea 14 ani, iar Andra, 9. Am dorit foarte mult să rămână împreună”, povesteşte Azota Popescu, preşedinta Asociaţiei „Catharsis”. Au avut mare noroc. În Italia, părinţii adoptivi le-au oferit ce nici nu puteau visa în România. Dar cel mai important este că le-au dat posibilitatea să-şi aleagă singuri drumul în viaţă.
Vieţi împlinite. Acum, Alexandru are 26 de ani şi conduce, alături de tatăl lui, fabrica de stofe, iar sora lui are 22 de ani şi lucrează la un restaurant. „Stofele noaste sunt exportate în Europa şi SUA. „Afacerea a avut de suferit din cauza crizei, dar ne descurcăm, în continuare, onorabil. Sunt încântat de viaţa pe care o am şi cred că plecarea a fost o şansă unică”, povesteşte Alexandru. Zilele acestea s-au întors în ţară. Au venit să vadă mormântul mamei naturale care i-a părăsit atât de devreme. Au fost la cimitirul în care îşi aduceau aminte că a fost înmormântată, dar nu i-au găsit crucea. „Din păcate, şi mama adoptivă a murit anul trecut”, spune cu amărăciune Alexandru.

Asociaţia Chatarsis. Din 1996, de când a luat fiinţă, şi până în prezent, Asociaţia de servicii psiho-sociale „Catharsis” a încercat să vină în sprijinul copiilor, să le respecte drepturile, să le ofere un ajutor material sau de suflet. Sub egida „Viitorul unui copil nu are preţ” -  Catharsis luptă pentru familiile care au adoptat un copil, dar şi pentru cele care au copii proprii şi sunt în dificultate, dar mai ales pentru copiii ajunşi în instituţii de ocrotire, pentru dreptul lor de a avea o familie care să-i crească şi să-i iubească. Asociaţia a  înfiinţat şi are în grijă şi un centru de zi pentru copiii nevăzători.