În lunea după duminica Tomei, în data de 23 aprilie, se sărbătoreşte Paştele Blajinilor. Anul acesta ea coincide şi praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani. Potrivit credinţei populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ, scrie creştinortodox.ro.
Fiinţe mitice, Blajinii sunt reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor. Se spune că ei au luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului, scrie yogaesoteric.net. Consideraţi urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei), Blajinii trăiesc la hotarul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută sau chiar sub pământ, pe Tărîmul Celălalt, dincolo de Apa Sâmbetei (râu imaginar, care izvorăşte de sub rădăcinile Bradului Lumii, înconjoară Pământul de trei, şapte sau nouă ori şi se varsă în lumea cealaltă prin Sorbul Pământului; acesta mărgineşte lumea văzută de lumea nevăzută).
Oamenii le vestesc acestora că a venit Paştele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roşii. În această zi, în Botoşani, bătrânii dădeau de-a dura ouă roşii în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se mânca la iarbă verde, unde multe firimituri erau lăsate să cadă inţentionat pe pământ, întru pomenirea celor morţi. În cele mai multe locuri din ţara noastră, oamenii merg în această zi la cimitire, dând de pomană ouă roşii, pască şi cozonac şi punând flori pe morminte.
De Paştele Blajinilor nu se pomenesc doar morţii cunoscuti pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam al strămoşilor comuni: Uitaţii, Neştiuţii, Albii. Fiecare femeie aduce cu ea un ştergar strâns la un capăt şi legat cu o lumânare. Aceste ştergare se dăruiesc preotului care citeşte pomelnicele.
Există şi credinţa că ei provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind cei care susţin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufunda în haos. Biserica recomandă creştinilor să nu ţină Paştele Blajinilor ca zi de sărbătoare.