Povestea de viaţă a violonistului Şerban Lupu a fost prezentată în cadrul emisiunii "Brasoveni pentru brasoveni" de la MIX2TV. Emisiunea ,,Braşoveni pentru braşoveni” este difuzată pe MIX2TV- vineri – 20:30 şi 22:30, sâmbătă – 19:30 şi duminică – 08:30, 14:00 şi 20:00. Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet la adresa www.mixtvbrasov.ro.
Şerban Lupu s-a născut în 1952 la Braşov, într-o familie cu bărbaţi ce aveau profesii practice – bunicul patern, medic, iar tatăl, inginer – dar care iubeau muzica. Bunicul avea o voce bună, iar tatăl a studiat vioara. De casa natală de pe strada Nicolae Iorga, numărul 16, îl leagă primele amintiri muzicale.
Imagini din Braşovul copilăriei i-au rămas puternic întipărite în memorie şi i-au revenit permanent în gând în toţi cei 40 de ani petrecuţi departe de ţară.
Primul concert important la care a asistat a fost cel al orgii de la Biserica Neagră. Şi-aduce aminte că atunci când era copil, la Braşov, atmosfera din societatea frecventată de ai săi era una de înaltă ţinută culturală. Avea Braşovul copilăriei lui Şerban Lupu aşa, un farmec dulce, de urbe în care vibrează istoria. Cu oameni calzi şi buni, mai aplecaţi decât în timpurile năvalnice pe care le trăim azi, la ale sufletului, la căldură care izvorăşte doar din muzică adevărată... Muzică îndrăgită de rebelii vremurilor noastre este în bună măsură zgomot şi furie. Poate e supărarea în faţa neputinţei. Poate e disperarea neînţelegerii. Ori poate doar strigăt de ajutor!
Tânărul braşovean a înţeles devreme că vibraţia oraşului de sub Tâmpa îi va rămâne iubire nevindecată, la fel ca şi muzica unor vremuri pe care nu le vrea uitate nicicând! În ciuda unei lumi care pare a alerga, năucă, spre globalizare, spre păguboasă uniformizare a valorilor noastre!
A debutat la Filarmonica braşoveană. A debutat concertistic cu Filarmonica braşoveană, când l-a înlocuit pe maestrul Ion Voicu, care era indisponibil. A urmat Conservatorul la Bucureşti şi în 1972 reuşeşte să plece la studii în Londra. Avea să fie un drum fără întoarcere, până la căderea comunismului în ţară.
După 4 ani de Anglia, traversează Oceanul Atlantic pentru a-şi continua studiile muzicale. În America, a descoperit o ţară care încuraja iniţiativa, care te invită să creezi, să fii tu însuţi. În primii ani de America făcea tot felul de munci, cânta în turnee cu Tom Jones şi alţi cântăreţi sau în orchestra care-l acompania pe Pavaroti. „În America nimeni nu te invită să te facă vedetă, trebuie să lupţi singur şi să dovedeşti că eşti foarte bun”, spune Şerban Lupu.
Devine profesor de vioară la Universitatea din Illinois şi apoi şeful catedrei de instrumente de coarde.
Muncă. Şi muncă. Şi muncă. Un soi de fugă de dorul de ţară mistuitor. Şi de tine însuţi! De unde vine alinarea? Din bucuria succesului urmat imediat de un altul şi de un altul şi de un altul? Din păcate… Nu!
Asemeni unui exilat, braşoveanul nostru avea să găsească mângâiere în muzică ce-l purta înapoi, peste frontiere nemiloase, la curbură de Carpaţi, la poalele Tâmpei care-i rămăsese pe atât de dragă pe cât de departe era! Prin muzica lui Enescu prindeau viaţă amintirile. Se spune, şi nu fără temei ştiinţific, că muzica eliberează în creierul omenesc endorfinele, moleculele fericirii. Efectul Mozart, cum îl numesc specialiştii, ne aduce şi acea plutire profundă a stării de relaxare, dar şi o acută conştiinţă de sine!
Departe, peste ocean, în frumosul San Francisco, lângă Golden Gate, basmele lui Petre Ispirescu, găsite într-un anticariat i-au adus lacrimile în ochi şi tremurul în suflet! Şi le-a citit, în ceas de răgaz, cu voce tare, doar pentru că se mai voia ascultându-se vorbind româneşte!
În America a înfiinţat Ansamblul „Enescu”. A căutat ca şi limba maternă să-i rămână aproape. Albumele înregistrate, concertele şi festivalurile create de Şerban Lupu se doresc un dar pentru cei tineri.
Aşa cum Yehudin Menuhin l-a venerat pe Enescu şi Şerban Lupu s-a ocupat timp de 30 de ani de muzica enesciană. În America a înfiinţat Ansamblul „Enescu”, şi, mai mult, a creat şi un festival dedicat creatorului Rapsodiei române.
Şi de compozitorul Bela Bartok a fost atras. Bartok şi Enescu s-au inspirat în operele lor din muzica lăutărească. De aceea, ca să-i înţeleagă mai bine a vrut se „contopească” cu muzica celor care lucrează pământul.
După ’89, când a putut veni din nou acasă, a început căutările rapsozilor care cântă folclor autentic. A cunoscut mulţi ţărani dăruiţi de Dumnezu cu geniu. Unul dintre ei a fost şi Ion Covaci, zis Paganini, care, prin cetera lui, a făcut să răsune numele Maramureşului în toată lumea. Pe câţiva rapsozi i-a invitat în America. Melodiile cântate de el cu lăutari au fost imprimate pe discuri.
Şerban Lupu a organizat timp de 8 ani Festivalul muzicii de cameră „Cetatea muzicală a Braşovului” dar, din lipsa fondurilor, acesta s-a întrerupt. După o carieră de prestigiu, Şerban Lupu a decis să se întoarcă acasă. S-a stabilit la Bucureşti, dar îşi petrece mici vacanţe în Braşovul natal. Ştie că în România banii pentru cultură sunt puţini, dar are speranţe că lucrurile nu vor rămâne aşa. Chiar dacă nu mai e la fel de ocupat ca în America, nu are timp să se plictisească.
„Se spune că omul e blestemat să-şi poarte prin anii de viaţă dorul dezrădăcinării. Oriunde ai ajunge în lume şi oricât de înaltă ţi-ar fi cocoţarea pe care ţi-o pot aduce talentul, norocul ori muncă, te ajunge din urmă dorul. De ţară în care te-ai născut, de părinţi, de iarbă verde de acasă… De acolo, din sertăraşele scrinului numit ştiinţific memorie, amintirile frumoase ies şi ne ajută să ne trecem cumpenele de viaţă. 40 de ani a hoinărit prin lume Şerban Lupu! 40 de ani frumoşi în care a cântat şi s-a dăruit lumii întregi! După care… a spus: «Ajunge! Mă întorc la românii mei!!»
