În milioane de case din lume, bradul de Crăciun este asociat cu bucuria de a primi daruri şi magia sosirii lui Moş Crăciun, cu iubirea şi familia, iar despre împodobirea lui sunt legende, tradiţii şi mode în toate culturile. În fiecare an, în seara de Ajun a Crăciunului, acasă se împodobeşte bradul. În vârf se pune sau o stea, simbol al celei apărute la Betleem la naşterea lui Iisus, sau un îngeraş, simbol al ospitalităţii casei şi familiei, iar sub brad se pun cadouri pentru cei dragi. De asemenea, de mai mult de un secol, şi în locurile publice se împodobesc nenumăraţi brazi de Crăciun, iar multe oraşe organizează festivaluri ale ornării brazilor cu scop caritabil.
Împodobirea pomului de Crăciun, un obicei venit cel mai probabil de la popoarele germanice, a intrat în tradiţia creştină şi chiar dacă semnificaţiile s-au schimbat mult odată cu trecerea timpului, a rămas un prilej de mare bucurie.
Plantele şi copacii care îşi păstrează şi iarna frunzele verzi au însemnat dintotdeauna pentru oameni un simbol al vieţii. Anticii egipteni credeau că soarele este un zeu şi iarna vine în fiecare an pentru că el se îmbolnăveşte şi îşi pierde din strălucire, iar în semn de venerare a zeului-soare Ra şi ca simbol al triumfului vieţii asupra morţii, împodobeau crengi verzi de palmier aduse în casele lor.
Şi romanii antici îşi împodobeau casele cu ghirlande din laur şi brad verde când celebrau Saturnalia. De la mijlocul lunii decembrie şi până pe 1 ianuarie îl sărbătoreau pe Saturn, zeul agriculturii, pentru ca, după solstiţiu, câmpurile şi livezile să înverzească din nou. Vikingii din Scandinavia omagiau bradul mereu verde ca simbol al zeului soarelui Balder, iar druzii din nordul Europei îşi decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc în timpul ritualurilor de iarnă.
CITEȘTE CONTINUAREA PE: stiri.tvr.ro
