Sari la conținut

Pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ştefan

pe-27-decembrie-in-a-treia-zi-de-craciun-crestinii-il-sarbatoresc-pe-sfantul-stefan

În a treia zi de Crăciun, după marea sărbătoare a Naşterii Domnului, credincioşii ortodocşi dar şi greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Ştefan.


   Sfântul Ştefan a fost întâiul creştin condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Se întâmpla în anul 33.


    Sfântul Ştefan, primul creştin care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam.


  Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană" şi face referire la faptul că Sfântul Ştefan deschide drumul unui nesfârşit şir de martiri creştini.


    Potrivit tradiţiei iconografice, Sfântul Ştefan era înfăţişat drept tânăr şi frumos. Om cu un suflet deosebit, profund, bun orator și un remarcabil psiholog, Sfântul Ștefan era înzestrat cu un sentiment religios excepţional de puternic.

După Po­gorârea Duhului Sfânt asupra Sfin­ţi­lor Apostoli, aceştia au fost bine­cu­vântaţi cu puteri şi daruri pentru mi­siunea lor în lume.


   Să vedem cum stăteau lucrurile: în ziua Cincizecimii (adică, ziua Pogorârii Sfântului Duh) a luat fiinţă din punct de vedere is­toric biserica noastră creştină. În jur de 3.000 de oameni au ales dreapta credinţă încă din prima zi. Cuvântul cald şi puternic al apostolilor care mărturiseau învierea lui Hristos a crescut tot mai mult, de aceea, la propunerea lor, au fost aleşi şapte bărbaţi „plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, numiţi diaconi, care ţineau slujbele religioase, predicau cuvântul Evan­ghe­liei, botezau şi supravegheau buna orânduială. Diacon, însemnă "slujitor".


  La propunerea Sfinţilor Apostoli, în fruntea celor şapte diaconi a fost ales Sfantul Ştefan, numit arhi-diacon, adică primul dintre diaconi.


   Iudeu de neam, Sfântul Ştefan era bun la suflet, un gânditor adânc şi vorbitor îndemânatic, iar ceea ce rostea prin cuvânt îndeplinea prin faptă. Slujea cu evlavie, mai ales că a fost ucenic al lui Iisus, fiind martor al Învierii Domnului şi al Înnălţării Sale la cer. Datorită credinței sale, Sfântul a putut săvârși minuni mari.


   Însă fariseii şi con­du­că­torii poporului evreu nu-l priveau bine şi le părea rău că învăţa poporul şi vestea "întru Iisus" învierea morţilor.


  La scurtă vreme după ce a fost aşe­zat în slujba de arhidiacon, Sfântul Ştefan a fost acuzat pe nedrept de blas­femie contra lui Moise şi a lui Dumnezeu, judecat şi condmnat la moarte prin lovire cu pietre, fiind târât afară din cetate.


  Sub pietrele aruncate cu furie din toate parţile, el se ruga şi zi­cea: „Doamne Iisuse primeşte duhul meu. Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.


   Sfântul Ştefan, a rămas drept primul creştin care a primit cununa muceniciei. De altfel, Ştefan înseamnă „cunună”.


  Pe colina de la capătul Văii Iosafat, la biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan, vin şi se roagă creştini din toată lumea. Iar în apropierea bisericii se află una dintre cele şapte porţi ale cetăţii, cu numele Sfântului, poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.


  În anul 417 dupa Hr. bărbaţii evlavioşi din cetate au descoperit moaştele primului martir creştin şi le-au aşezat într-o raclă cioplită din lemn de Persia, păstrată lângă Templu. Apoi moaştele au fost duse la Constantinopol şi au început să facă minuni. În semn de evlavie şi recunoştinţă, soţia unui senator, care fusese ajutată de moaşte, a avut iniţiativa ca Sfintele Moaşte ale Arhidiaconului Ştefan să fie duse la Roma. De atunci, din anul 425, moaştele mucenicului se odihnesc în cripta Bisericii San Lorenzo Fuori le Mura din capitala Italiei.

La moaştele Sfântului Ştefan, se roagă pentru sănătate, împliniri şi pentru îndepărtarea duşmanilor, mii de creştini din lumea întreagă.


   Credincioşii bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan. Numeroase biserici îl au ca hram pe Sfântul Ştefan.

Ca la orice mare sărbătoare şi la cea a Sfântului Ştefan, prin popor, se respectă şi se urmează mai multe tradiţii.


    O veche tradiţie, se referă la icoana care-l înfăţişază pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase, este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan. E bine chair ca această icoană să fie sfinţită în ziua spaznicului Sfântului Ştefan. Şi problemele îşi vor găsi repede rezolvare.


  Tot astăzi, nu trebuie sub nicio formă să te cerţi cu nimeni. Dacă faci asta, rişti să te îmbolnăveşti şi să sărăceşti.


   De obicei, în Ziua de Sfântul Ştefan se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare e bine sa fie împarţite persoanelor tinere.


  În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului şi se împart copiilor săraci. De asemenea, de Sfântul Ştefan, pe la sate, în unele zone, se prepară şi se împart mucenici cu miere şi nucă, ce amintesc de viaţa lui mucenicească.

Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Ştefan prin fapte bune!


  Şi încă ceva: reconcilierile sunt binevenite în această zi. Aşa că dacă sunteţi certaţi cu cineva anume, e bine să faceţi exact astăzi, un pas spre împăcare!


  Mai e o superstiţie: În ziua de Sfântul Ştefan este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, pentru că ne pot pune viaţa în primejdie.

Datinile spun că Sfântul Ştefan îi ajută pe oamenii bolnavi şi pe cei certăreţi.


   Potrivit tradiţiei populare româneşti, pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun este rândul finilor să meargă în vizită la naşii lor. Aşa că dacă nu v-aţi făcut încă program pentru ziua asta, iată ce ar fi bine să împliniţi: să mergeţi să vă vizitaţi şi cinstiţi naşii de cununie sau de botez.

Ei şi dacă în această zi ninge, se vesteşte un an îmbelşugat la câmp.

.....................................................................................................................................

Cu siguranta ca astăzi e mare veselie în multe case de români. Şi se va rosti LA MULŢI ANI, închinând un pahar de şamapanie sau de vin bun!


    În ţara noastră, numeroşi creştini, bărbaţi şi femei, poartă cu bucurie numele de Ştefan, sau derivate ale acestuia.


    Numele Sfântului Ştefan, este purtat de peste 450.000 de români.

 Peste 450.000 de români îşi serbează onomastică de Sfântul Ştefan, cei mai multi fiind bărbaţi - circa 330.000. Iar cele mai răspandite nume sunt Ştefan, dar avem şi sărbătoriţi numiţi Istvan, Fănel, Ştefănel sau Fane.

De asemenea, circa 120.000 de femei poartă nume derivate din Ștefan, respectiv Ștefania, Ștefana, Fănica, Fănuța și Fana.

Le urăm sărbătoriţilor să aibă o viaţă uşoară, plină de bucurii, cu noroc şi sănătate deplină, să fie iubiţi şi înconjuraţi de prieteni adevăraţi! Sărbători fericite în continuare!


    Aşadar, astăzi îl prăznuim pe un Sfânt care nu a lăsat deoparte credinţa, în ciuda greutăţilor şi şi-a dat chiar viaţa pentru ea!

Comentarii

Ultimă oră