Ziua mondială a salutului este marcată la 21 noiembrie. Formă elementară de acțiune interumană, salutul este un pas important spre realizarea înțelegerii între oamenii de rase, naționalități sau religii diferite, este un îndemn la comunicare, un instrument pentru menținerea liniștii și a păcii în lume.
Inițiată în anul 1973 de doi frații din Omaha, statul Nebraska, din Statele Unite (Brian și Michael McCormack), Ziua mondială a salutului a fost susținută de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace din 180 de țări.
A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt și Israel, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa războiului.
Forma de salut este influențată, peste tot în lume, de varietatea de culturi, având diferite semnificații.
De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar "bună ziua" și își dau mâna, în Tibet este foarte politicos să scoți limba atunci când întâlnești pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji. În timp ce în Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng, în Cambodgia, se lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.
Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere și datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând își acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina emanată de strălucitul împărat. Era de fapt un gest simbolic, dar culmea că în acest obicei, își are originea salutul militar.
În vremea romanilor, salutul "Ave Cezar!" era însoțit și de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, întrucât brațul neînarmat simboliza pacea și prietenia. În epocile cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutarea mâinii înmănușate.
În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar și femeile salutându-se, uneori, astfel, in unele zone . Îmbrățișatul și sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.
Modul corect de a saluta există în vremurile moderne, în Codul bunelor maniere. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalți trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toți, iar aceștia trebuie să salute la rândul lor.
În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueze scurt și ferm.
Potrivit etnologilor, în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută în o mulţime de feluri, folosind diferite formule, în funcţie de limbă, sau de împrejurare.
Întâlnim "Konnichi wa" (japoneză), "Jambo" (swahili), "Ni hao" (chineză), "Bonjour" (franceză), "Ciao" (italiană), "Ahoj" (cehă), "Hej" (daneză), "Șalom" (ebraică), "Saluton" (esperanto), "Hallo" (germană), "Olá" (portugheză), "Zdravstvuitie" (rusă), "Al Salaam a alaykum" (arabă), "Merhaba" (turcă).
Totuși, cel mai popular cuvânt de salut este "Hello", care este și formula universală de salut la telefon.
În România, forma de salut diferă în funcție de zona geografică. În timp ce bucureștenii se salută cu "Bună!", ardelenii își spun "Servus!", iar în Cluj, Sibiu, Banat, se folosește "Ciau!" sau "Ceau!". Normal ca intanim si alte forme : "Salve!", "Salutare!", "Salut!", "Noroc!", "Pa!", "Te sărut!" sau "Hi", "Hello".
De asemenea, mai ales pe la tara , sunt folosite și saluturi religioase precum "Doamne ajută!", "Domnul cu tine!" "Sănătate"...sau formule specifice anumitor sărbători creștine precum "Hristos a Înviat!"/ "Adevărat a Înviat!", rostite din ziua de Paști și până în ziua de Înălțare. În ziua Înălțării, ortodocșii se salută cu "Hristos S-a Înălțat!" și se răspunde "Adevărat S-a Înălțat!".
În ospitalierele sate româneşti există obiceiul ca toate persoanele care se intersectează să se salute, fie că se cunosc sau nu.
Indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate toate aceste forme de salut, ele contribuie la îmbunătăţirea relațiilor interumane și aduc un plus de culoare vieții.
De Ziua mondială a salutului, sunt organizate numeroase demonstrații la nivel mondial, pentru a sublinia importanța comunicării în menținerea păcii.
Oricine poate marca această zi. Daţi „Bună ziua!” sau rostiţi o formulă uzuală de salut, faceţi un gest sau folosiţi o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. Chiar dacă suntem salutaţi din greşeală de cineva, să nu rămânem impasibili şi să răspundem! Îmbrăţişatul şi sărutul merg bine împreună şi sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.
Atât strânsul mâinii, cât şi îmbrăţişarea însoţită de sărut trebuiesc luminate obligatoriu şi de un zâmbet.
Aşadar, pe 21 noiembrie chiar este ziua salutului! Spunea Pitagora: "Cinsteşte-ţi şi preţuieşte-ţi aproapele; salută omul pe care-l întâlneşti; Ce alt lucru din Natură e demn de mai multă preţuire?" Adevărul e că felul în care îi salutăm pe cei din jurul nostru spune foarte multe despre noi, despre nivelul de cultură, despre felul în care am fost crescuţi, despre cei şapte ani de acasă! Ce poate fi mai vrednic de dispreţ decât un om care nu salută când trece pe lângă un cunoscut ?! Aşadar, sa ne reamintim să salutăm, cu un zâmbet, cu un gest, cu câteva cuvinte...Un salut poate să fie o carte de vizită despre tine!
Aşa că vă salutăm şi noi şi vă dorim să aveţi o zi cu adevărat frumoasă!
