Parteneriat public-privat sau concesiune pentru autostradă?

Duminică, într-o conferinţă de presă la care a fost însoţită de ministrul de Finanţe Gheorghe Ialomiţeanu şi primarul George Scripcaru, ministrul Transporturilor Anca Boagiu a anunţat că pentru construirea autostrăzii Braşov-Comarnic, ministerul pe care-l conduce este dispus la un parteneriat public-privat cu firmele chinezeşti interesate.
Ministerul vrea parteneriat. Boagiu a precizat că politica de finanţare în parteneriat public-privat (PPP) este susţinută şi de către CE. „Noi suntem obligaţi să asigurăm competiţie echitabilă între participanţi şi transparenţa procesului, deci oricine preia acest risc al investiţiei poate să participe şi să câştige, deci şi firme din China, de ce nu”, a declarat Boagiu, citată de cotidianul „Gândul”. Dacă nu se va finaliza un parteneriat public-privat, se va merge pe varianta concesiunii.
Ce presupune parteneriatul. În parteneriatul public-privat, rolul partenerului public se referă la finanţarea, precum şi la stabilirea obiectivelor, calităţii serviciilor şi preţurilor. Rolul investitorului privat se referă la finanţarea, proiectarea, realizarea şi operarea pe criterii economice a obiectivului ce face obiectul contractului. Împărţirea responsabilităţilor, a valorii de finanţare şi a riscurilor sunt convenite prin contract.
Ce presupune concesiunea. Contractul de concesiune presupune ca partenerul privat să construiască autostrada din fonduri proprii, urmând ca de la data când se preia amplasamentul statul să achite annual o sumă concesionarului, pe o perioada de timp îndelungată. Statul suportă cheltuielile de construire a autostrăzii şi o parte din cele de întreţinere a acesteia prin plăţi făcute pe perioada de concesionare. Contractul de concesiune cu consorţiul Vinci-Aktor, din care partenerul privat s-a retras motivând lipsa de fonduri, presupunea o concesiune pe 26 de ani, timp în care statul ar fi plătit 180 de milioane de euro pe an, în funcţie şi de încasările concesionarului.