Nevoia de infomare, educare și conștientizare a publicului larg cu privire la acest instrument legislativ reprezintă o preocupare continuă. În acest sens, este utilă promovarea datelor referitoare la prevederile legale, mai ales asupra caracterului de urgență al acestuia, emiterea în cazul unor pericole iminente, drepturile și obligațiile victimei și ale agresorului, precum și consecințele încălcării ordinului de protecție provizoriu.
În cazul conflictelor familiale, poliţia poate acţiona în urma depunerii unei sesizări scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei, în urma unui apel telefonic la ofiţerul de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie locale, a unei solicitări la Serviciul Unic de Apel de Urgenţă 112 (care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de evenimente negative), a unei sesizări verbale făcută direct la agentul de poliţie din dispozitivul de siguranţă publică şi patrulare sau se poate sesiza din oficiu.
Persoanele abuzate au nevoie și dreptul la siguranța în mediul familial, la școală, la locul de muncă, pe stradă, etc.
Pentru ca o persoană abuzată și agresată de partener să își poată mobiliza resursele interioare, energia și abilităţile, pentru a se proteja are nevoie să:
- înţeleagă și să se convingă că a fost prinsă într-un proces de victimizare;
- primească informaţii despre ce este violenţa în relaţie, despre tacticile abuzatorului;
- să înţeleagă efectele și strategiile ei de supravieţuire.
Astfel, sprijinul acordat victimei violenței în familie este foarte important în procesul de separare a acesteia față de agresor, deoarece tentația de a da o nouă șansă abuzatorului este mare.
Ordinul de protecție provizoriu poate fi emis de către polițist, având un caracter executoriu, fără termen și fără somație și cu o valabilitate de 5 zile, perioadă în care victima poate solicita instanței emiterea unui ordin de protecție cu o durata de până la 6 luni. Dincolo de măsura separării, acest procedeu poate fi însoțit și de alte dispoziții care vizează: reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună, după evacuarea agresorului; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute. Nu în ultimul rând, sancționarea cu celeritate a acestor fapte este un mesaj transmis agresorilor, reducând șansele de recidivă.
Procurorul de la parchetul competent decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție în termen de 48 ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.
În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecţie, organele de poliţie pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în:
- efectuarea de vizite inopinate la locuinţa persoanei vătămate,
- apelarea telefonică de control a victimei/agresorului,
- solicitarea unor informaţii din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de învăţământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea furniza informaţii relevante,
- orice alte modalităţi specifice activităţii poliţieneşti.
În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecţie, va fi sesizat organul de urmărire penală.
Conform prevederilor prezentei legi, dacă persoana protejată prin ordinul de protecţie încalcă dispoziţiile acestuia, ea va fi obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a ordinului.
