Nepotul lui Creangă, arhitectul hotelului ARO

ARO Palace, cel mai  mai cunoscut hotel din Braşov şi poate şi de pe Valea Prahovei, a fost  proiectat de  arhitectul Horia Creangă. Acesta este nepotul marelui povestitor Ion Creangă  şi  a fost un promotor al arhitecturii moderne în România. Horia Creangă s-a născut în 1892, la Bucureşti şi a murit în 1943, la Viena. Tatăl său  a fost fiul îndrăgitului autor al „ Amintirilor din copiărie ”. A construit  peste 70 de  clădiri   administrive, culturale, industriale, dar şi clădiri de locuinţe- cea mai cunoscută fiind blocul ARO din capitală. Alte construcţii realizate după planurile arhitectului sunt  Teatrul Giuleşti şi Uzinele Malaxa. Nepotul lui Creangă a desenat şi complexul hotelier ARO din Braşov, partea veche.
Banii, de la asiguraţi. Denumirea complexului vine de la societatea Asigurarea Românească, din banii căreia s-au finanţat lucrările. Ansamblul din Braşov cuprindea  ARO Palace şi ARO Sport, situat  pe strada Sfântul Ioan, undeva în spatele hotelului mare. Hotelul Aro a fost ridicat lânga elegantul palat Czell ( foto 2 ), în 1938-1939. Nicolaie Iorga, în ziarul său „Neamul Românesc”, scria, după inaugurare: „Braşovul e şi mai semeţ. Marea aşezare românească de supt Tâmpa are acum şi cea mai primitoare, bună de ospeţe şi cu odăi dezmierdătoare, între ziduri puternice, parohie pentru drumeţiii din ţară şi din afara ei.”Pentru a fi mărită capacitatea de cazare, s-a decis extinderea hotelului.
Extindere, prin sacrilegiu. Construcţia părţii noi  a început în 1963 şi s-a terminat în 1965. A fost considerat o reuşită arhitecturală a acelei vremi, dar strălucirea inaugurării  a fost umbrită ( pentru iubitorii bunului gust şi ai istoriei, nu pentru comunişti) de demolarea unei frumoase biserici  refomate, (foto 1) care  a făcut loc noului edificiu. Noua aripă a fost  proiectată de arhitectul braşovean Iancu Rădăcină (1928-2009). Ziaristul braşovean Horia Salcă l-a cunoscut  după revoluţie pe arhitectul Rădăcină, care i-a povestit zbuciumul prin care  a trecut pentru   a face faţă sarcinii de partid. „ Se dorea ca de vechea clădire, să se lipească practic un bloc. Om rafinat şi cu respect pentru sine, pentru profesie şi pentru înaintaşi, Iancu Rădăcină s-a văzut pus în faţa unei provocări: să nu mutileze sau să umbrească opera lui Horia Creangă, să găsească volumul potrivit pentru a lăsa vizibile, dinspre Cetăţuie, Casa Sfatului şi Biserica Neagră, dar şi întregul burg săsesc. S-a frământat multă vreme să nu dăuneze operei maestrului său Creangă, respectiv faţadei dinspre sud (spre Tâmpa) a vechiului hotel, şi cum a petrecut câteva săptămâni după-amiezile şi serile pe strada Mihai Eminescu şi mai sus, pe Dealul Cetăţii, pentru a găsi soluţia optimă. În primul său proiect, biserica reformată, o adevarată bijuterie arhitecturală, era salvată, iar corpul nou, de numai şase etaje era împins mult în spate, cam pe locul parcării de azi; regimul avea, însă, alergie la biserici şi a decis că aceasta trebuie demolată .” (postare din 2009, pe blogul horia-salca.blogspot.com,   la câteva zile după ce arhitectul braşovean a  murit, în Los Angeles, unde locuieşte fiica sa).
Un arhitect apreciat. Iancu Rădăcină s-a născut la Râşnov şi a urmat studii de arhitectură la Bucureşti, iar întreaga carieră profesională şi-a desfăşurat-o la Institutul Proiect Braşov, unde a fost foarte apreciat. Pe lângă hotelul ARO Palace (pe care, pentru o vreme, comuniştii l-au botezat Carpaţi), alte lucrări reprezentative ale acestuia sunt: restaurantul Mioriţa din Poiana Braşov (astăzi modificat, fără ca originalul să mai poată fi identificat), hotelul Alpin din Poiană, blocul de la Cinema Patria, blocurile turn de vis-à-vis de Onix (cunoscute ca blocurile cu stâlp), blocurile din capătul bulevardului Victoria (Hermina şi Dioda). Elena Cristian