Sari la conținut

Legea 76/2002, a şomajului, a fost modificată a treia oară în ultimele trei luni. O modificare esenţială se referă la faptul că indemnizaţia de şomaj trebuie solicitată în 10 zile, în loc de 30 de zile de la pierderea locului de muncă.

Termen scurtat. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr.17, care a intrat în vigoare din 28 februarie 2011, data publicării în Monitorul Oficial, termenul de solicitare a ajutorului de şomaj a fost micşorat. Indemnizaţia de şomaj se acordă, la cerere, de la data încetării activităţii din motive neimputabile persoanei, dacă cererea este înregistrată la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) în termen de 10 zile de la această dată, şi nu în termen de 30 de zile cum era prevăzut înainte de această ordonanţă.  Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 10 zile, dar nu mai târziu de 12 luni de la data încetării activităţii, indemnizaţia de şomaj se acordă începând cu data înregistrării.

Salariaţii patronilor rău-platnici sunt ajutaţi. Ordonanţa aduce şi alte modificări importante, redefinind unii termeni. Astfel, stagiul de cotizare nu mai este doar „perioada în care s-a plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat”, ci „perioada de timp pentru care s-a datorat contribuţia de asigurări pentru şomaj atât de către asigurat, cât şi de angajator sau, după caz, numai de către asigurat, precum şi perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul asigurărilor pentru şomaj prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj au datorat şi au plătit contribuţia de asigurări pentru şomaj”. De asemenea, constituie stagiu de cotizare şi perioadele pentru care angajatorul este scutit, în condiţiile legii, de plata contribuţiei datorate la bugetul asigurărilor pentru şomaj. În acest fel nu mai sunt pedepsiţi fără voie şomerii cărora foştii angajatori nu le-au virat şi plătit contribuţia la şomaj şi cei care sunt ieşiţi din sistem pot contribui, astfel încât să beneficieze de o brumă de indemnizaţie.

Asigurare facultativă de şomaj. Totodată, stagiu de cotizare constituie şi perioadele în care, angajaţii sau, după caz, şi angajatorii au datorat contribuţia de asigurări pentru şomaj în sistemul asigurărilor pentru şomaj în România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte. Această din urmă modificare este o adaptare întârziată la legislaţia comunitară aplicabilă românilor din 2007. Asiguratul era, în textul vechii legi, „persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi este asigurată pentru riscul pierderii locului de muncă, prin plata contribuţiei de asigurări pentru şomaj; „asigurat - persoana fizică care realizează venituri, potrivit legii, şi pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj, precum şi persoana care se asigură prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj”.
Indemnizaţia de şomaj a fost redefinită ca fiind „o compensaţie parţială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă sau a veniturilor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ care nu s-au putut încadra în muncă”, fiind exclusă formularea „şi militarilor care au efectuat stagiul militar şi care nu  s-au putut încadra în muncă”, fiindcă nu mai corespundea realităţii, stagiul militar obligatoriu fiind  desfiinţat de mult.

Comentarii

Ultimă oră