În mâinile lui lemnul prinde viaţă

Sculptura este o artă a volumelor în spaţiu care încearcă să atingă punctual sensibil al oamenilor prin expunerea spaţială a diferite obiecte reale, tridimensionale. Poate mult prea tehnic spus dar cam aşa începe simpla definiţie a uneia dintre cele mai complexe forme de artă. Frumuseţea şi minunăţia sculpturii nu poate fi redată, însă, prin definiţii sau cuvinte goale. Orice formă de sculptură trebuie atinsă şi simţită pentru a-i descoperi adevărata valoare. Este povestea lui Petre Găitan, cântăreţ de muzică populară, poet şi sculptor.
Cântăreţul sculptor. Pe Petre Găitan l-ați putea recunoaște mai ușor după calitățile lui de cântăreţ de muzică populară. Pe lângă acest har, Petre a mai fost înzestrat şi cu pasiunea şi răbdarea pe care o presupune sculptura. Din mâinile lui au ieşit de-a lungul anilor obiecte de artă care cu greu ne lasă să credem că pot fi făcute de două mâini dibace. Petre Găitan modelează lemnul de o viaţă. „Toată tinereţea mea este în lemn”, ne spune modest acesta. S-a născut în satul Zăbrătău din Întorsura Buzăului, judeţul Covasna. A crescut la marginea pădurii, lângă o fabrică de cherestea. Acolo a învăţat totul. „Copilăria mea a fost şi grea dar şi frumoasă”, mai spune artistul. „La fabrica de cherestea am învăţat despre fibra lemnului, am învăţat cum se taie lemnul şi când se taie lemnul pentru a face sculptură”, povestește Petre Găitan.
Luna nouă umezeşte lemnul. Doar pe timp de iarnă, dacă se poate când este lună nouă, pentru că doar atunci umiditatea lemnului este cu mult redusă şi astfel produsul final, sculptura, va rezista ani la rând fără a crape, ne-a dezvăluit Petre. Artistul mai spune că atunci când vede o bucată de lemn ştie imediat ce va deveni. Pasiune mare, buget mic. Petre Găitam este mebru al Asociaţiei Artiştilor Plastici încă din 1980, a participat la nenumărate expoziţii şi are momentan lucrări expuse în mai toată Europa dar şi în Statele Unite ale Americii. Chiar şi aşa, apartamentul său este un fel de muzeu. Ţine foarte mult la toate obictele în care a pus atât suflet, cât şi timp. Artistul spune că dă viaţă lemnului doar din pasiune şi că ar fi foarte dificil să trăiască numai din asta.
„Am vândut cred că în toată Europa şi în America dar şi în Israel, au fost turişti care au venit şi au cumpărat. Eu nu am ce să caut în piaţă cu aşa ceva pentru că lumea trece pe lângă ele, spune vai ce frumoase sunt dar nu avem bani şi atunci le ţin aici, asta este Comoara mea”, spune bărbatul.