Pe un platou alpin, la altitudine de 1100 de metri, Mihai Ciubotaru, unul dintre cei mai buni specialişti braşoveni în politici publice, îngrijeşte o plantaţie de afini, scrie www.romanialibera.ro. Ferma, întinsă pe patru hectare, este una dintre cele câteva de acest fel în ţară.
De la electrotehnică la politici publice. Înainte de ’89, a terminat Facultatea de Electrotehnică şi a lucrat într-o fabrică unde repara utilaje cu comandă unică. După Revoluţie a absolvit în prima promoţie a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. În timpul studenţiei a fost director de cabinet în Guvernul Roman. A primit apoi o bursă de analist politic la Institutul de Cercetări Politice ale Europei Libere. Întors în Braşov, Mihai Ciubotaru a fost şeful Serviciului de Programe şi Prognoze din cadrul Consiliului Judeţean.
Director la o primărie din Anglia. În "95, Mihai Ciubotaru a candidat pentru postul de director de dezvoltare economică al primăriei Ashford, o comunitate de 90.000 de suflete din sud-estul Angliei. După patru ani, a devenit consilierul primarului din aceea vreme, Ioan Ghişe, dar s-a despărţit de el după un an. A fost profesor colaborator de „analiza politicilor publice” la Universitatea „Transilvania” şi lector la Institutul de Administrare a Întreprinderilor Braşov. Ulterior a pus pe picioare ferma de bivoli de la Rupea, cea mai mare din România, aparţinând unui grup de investitori britanici.
Ca pionierii Vestului Sălbatic. În urmă cu 5 ani şi-a zis că e timpul să aibă o afacere a lui a investit împreună cu fratele său 40.000 euro în înfiinţarea unei plantaţii de afini întinsă pe 4 hectare. La fermă, locuieşte într-o căbănuţă din lemn, cu o singură cameră, ale cărei ferestre au obloane, cu o arhitectură în stilul caselor încropite acum 150 de ani de pionierii Vestului Sălbatic în preerie. Plantaţia de 4 hectare e împrejmuită cu un gard, care ţine la distanţă mistreţii şi urşii, însă căprioarele sar fără nici un fel de probleme. De iepurii amatori de afine scapă cu ajutorul unor vulpi şi-au făcut cuib pe plantaţie.
Fermă „bio”. Nu utilizează nici un fel de fertilizanţi artificiali. A folosit turbă la înfiinţarea plantaţiei, apoi, doar rumeguş: o jumătate de sac presărat la o plantă. Pe teren iese şi un izvor, sursă continuă de apă pentru plantaţie. Fiind o fermă „bio”, producţia de afine e mică, numai 3 tone annual. La mijlocul verii, când încep să se coacă afinele, fostul consilier al primarului se mută în căbănuţă timp de 2 luni, până se termină culesul, pe 15 septembrie. În weekend-uri şi în vârful sezonului de cules, îl ajuteă soţia şi cei trei copii. „Se culeg foarte uşor. Cresc ciorchine şi când le atingi, cele care sunt coapte cad imediat în găleată”, explică Ciubotariu. Un kilogram de afine se vinde cu 15 lei, însă fermierul braşovean reuşeşte să le dea cu preţuri cuprinse între 9 şi 11 euro.
Cum le vinde. „Cel mai rentabil e când le vând în sistemul «pick-yourself». Turiştii care sunt cazaţi în staţiunile montane din zonă sunt bucuroşi să vină cu căruţa până la ferma mea într-un fel de «off-road adventure», unde îi las să-şi culeagă cu mâna lor câte afine vor. La ieşire le cântăresc caserolele şi ei îmi plătesc. Din păcate doar 5-7% din producţie reuşesc să o comercializez în acest fel. Restul afinelor le ambalez în pungi de 1 kilogram şi le conserv prin congelare într-un depozit frigorific la Braşov. Toamna şi iarna le procesez sub formă de dulceaţă cu 80% fruct şi 20% zahăr. E un produs cu valoare adăugată mare, pe care-l vând sub marcă înregistrată proprie la o patiserie de lux din Braşov şi la târgurile de produse tradiţionale de peste an”, a povestit Ciubotariu pentru www.romanialibera.ro.
„Afinele reprezintă Coco Chanel-ul agriculturii. Un produs agricol cu cea mai mare valoare adăugată. România are un potenţial uriaş să producă mâncare cu valoare adăugată ridicată. Nu are nici un sens în zona de deal a Ardealului să ne batem cu nemţii şi polonezii care face mai mulţi cartofi. Noi putem produce zmeură, afine, cătină, lavandă” - Mihai Ciubotariu
