Evenimentele din decembrie 1989 cuprind trei etape, cronologic şi genetic distincte:
1) O mişcare de protest spontană creată în jurul evacuării lui Laszlo Tokes, care a evoluat într-o revoluţie împotriva regimului comunist, începută la Timişoara în data de 16 decembrie şi înăbuşită de autorităţile comuniste. Revolta se extinde în data de 21 decembrie în Bucureşti şi în alte câteva oraşe importante din ţară.
2) Un vid de putere în data de 22 decembrie, care durează de la celebra fugă a soţilor Ceauşescu, în jurul orei 12:06, cu un elicopter de pe acoperişul fostei clădiri a Comitetul Central al PCR şi până în jurul orei 23:00, când Ion Iliescu anunţă, după ce se asigură de loialitatea generalului Victor Stănculescu,crearea Consiliului Frontului Salvării Naţionale, un autodesemnat guvern revoluţionar provizoriu.
3) Faza contra-revoluţionară propriu-zisă, începând chiar cu constituirea CFSN în seara din 22 decembrie şi până în data de 25 decembrie, când soţii Ceauşescu sunt executaţi în jurul orei 15:00 la Târgovişte, după o punere în scenă a unui proces revoluţionar, împreună cu aşa-numitele atacuri ”teroriste”, acte-fantomă, despre care nu se ştie încă absolut nimic, decât că au murit peste o mie de oameni, atacuri” teroriste” care au avut loc între 22-25 decembrie în Bucureşti şi în alte oraşe şi care au încetat, ca la comandă, după executarea soţilor Ceauşescu!
