După 1990 mulţi oameni cheie ai evenimentelor din decembrie 1989 au fost molipsiţi de o epidemie de ... moarte din cauze naturale sau sinucideri ... pefecte. Adevărul este că ce poate fi mai ... natural decât un cancer galopant, sau îmbârligarea unui pilot de elicopter de elită în nişte cabluri de curent electric, ca ultimul răcan cu câteva ore de zbor?!
„Braşovul tău” vă propune o inventariere a morţilor suspecte a celor care ştiau prea multe sau au vorbit prea mult: colonel Vasile Maluţan, pilotul elicopterului cu care au fugit Ceauşeştii, judecătorul Gică Popa, generalul Ştefan Guşă, generalul Vasile Milea, Marin Ceauşescu, Titus Popovici şi mulţi alţii!
Pilotul Vasile Maluţan
Colonelul Vasile Maluțan a fost pilotul personal al lui Nicolae Ceaușescu, cel care a pilotat elicopterul cu care Nicolae și Elena Ceaușescu au părăsit sediul Comitetului Central în timpul Revoluției. S-a stins din viață în luna mai a anului 1995, în timp ce efectua lucrări de erbicidare a viei Institutului de Cercetări pentru Cereale și Plante Fundulea. Elicopterul Robinson-22 Beta, înmatriculat YR RBA de producție americană, aparținând firmei SC Agrostar Călărași, s-a prăbușit după ce s-a agățat de un fir electric. Cunoscut ca unul dintre cei mai buni piloţi de elicopter, un adevărat as al manşei, moartea colonelului Vasile Maluțan rămâne un mister, colegii lui povestind că „era în stare să aterizeze cu elicopterul cu motorul oprit de la 50 de metri înălțime”. Accidentul a survenit a doua zi după ce Maluțan afirmase în fața comisiei parlamentare de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 că Ceaușescu plecase din CC și a avut în elicopter tot timpul asupra sa o valiză plină cu documente !!!
Judecătorul Gică Popa
Se numea Gică Popa, magistrat militar, cu gradul de general maior. A fost preşedintele Tribunalului Militar Excepţional care i-a condamnat la pedeapsa capitală pe soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu. S-a sinucis la 1 martie 1990, iar moartea lui a ramas, încă, un mister. A lăsat trei bilete de adio în care susţine că nu mai poate rezista presiunii psihice. De regulă, sinucigaşii lasă un singur bilet. Cunoscuţii afirmă că era deprimat şi că primea, zilnic, multe mesaje de ameninţare. Văduva sa crede că datorită curajului său, există azi democraţie şi parlament în România şi că mai marii zilei l-au ignorat în cele trei luni de la proces până la sinucidere.
Generalul Ştefan Guşă
Generalul Ştefan Guşă era Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române, la Revoluţia din decembrie 1989. A fost unul dintre ofiţerii implicaţi în reprimarea revoltei de la Timişoara, deşi a negat că ar fi tras în demonstranţi : “Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaților Timișoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare și nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei. În momentul când mi-am dat seama de sensul și proporțiile luptei populare, am oprit orice amestec al armatei în desfășurarea evenimentelor şi am ordonat retragerea în cazarmă".
A devenit celebru în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, cunoscută ca Noaptea generalilor. Atunci, în biroul din sediul Comitetului Central, s-a opus cu vehemenţă intrării trupelor ruseşti în România, pentru restabilirea ordinii. Tot de la acea noapte susţine că i s-a tras şi cancerul osos galopant. A fost servit cu o cafea, după care s-a simţit din ce în ce mai rău : «Poate, dar nu sunt sigur, de la acea cafea. După ce am băut-o m-am simţit tot mai rau. Pe 30 decembrie 1989, seara, m-am întâlnit cu ai mei la Predeal şi nu mă mai recunoşteau. Am ieşit anul trecut din spital. Am minţit că mă simt bine şi am plecat în aplicaţie. Dar mi-a fost tot mai rău ! »
Va muri la numai 54 de ani, cancerul său fiind considerat moarte naturală…
Un medic de la Spitalul Militar din Bucureşti, a cărui identitate nu o vom dezvălui, i-a spus, cu puţin timp înainte de deces : “Ştefane, ori prima, ori a doua radiografie nu este a ta. Ceea ce văd eu aici este imposibil. Acum o lună n-aveai nimic, iar acum oasele tale sunt praf. Aşa ceva nu este posibil decât dacă…”
Generalul Vasile Milea
În dimineaţa zilei de 22 decembrie, fostul Ministru al Apărării a fost găsit împuşcat în biroul generalului Pârcălăbescu din sediul C.C. Tocmai fusese muştruluit de Ceauşescu, făcut incompetent şi dat afară cu celebra formulă : Marş şi adu trupele! În noaptea precedentă, Milea coordonase reprimarea manifestanţior din zona baricadei de la Universitate... Deprimat şi băut, probabil se sinucide. Dar, din declaraţiile martorilor, rezultă că s-au găsit urme de pulbere pe uniformă, iar poziţa din care s-a tras este total atipică pentru o sinucidere ! A fost imediat catalogat ca ţap ispăşitor şi trădător de Ceauşescu personal.
Marin Ceauşescu
Generalul Marin Ceauşescu, fratele dictatorului, conducea reprezentanţa comercială a României pentru Europa de Vest, cu sediul la Viena, de fapt, o centrală de spionaj. Marin Ceauşescu avea acces la conturile Securităţii, iar în vara lui 1989 vine urgent în ţară pentru a-l avertiza pe Nicolae că ruşii şi americanii şi-au dat mâna pentru înlăturarea sa. L-a implorat să predea puterea şi să se retragă. Dar nu a fost luat în seamă ! La 28 decembrie 1989, acesta "s-a sinucis prin spânzurare" la sediul reprezentanţei, iar conturile Securităţii au dispărut. Moartea generalului Marin Ceauşescu nu a fost anchetată niciodată !
Titus Popovici
Scriitorul şi scenaristul Titus Popovici moare în 1994 în urma unui accident de circulaţie cusut cu aţă albă. Se ducea la o partidă de vânătoare la Tulcea. Slobod şi spurcat la gură, un boem prin definiţie, Titus Popovici tocmai îi dezvăluise lui Mihai Tatulici, într-o emisiune difuzată de Tele7 abc, că Ceauşescu fusese silit să întreţină relaţii homosexuale cu Gheorghe Gheorghiu Dej, în închisoarea de la Doftana. Practic, fusese … fetiţa acestuia, de aici comportamentul său sexual timid şi dependenţa de Elena. Oltcitul cu care se deplasa la Tulcea s-a răsturnat la peste 100 de km pe oră, din primele cercetări rezultând o defecţiune la caseta de direcţie…
Şi alţii…
Generalul Constantin Nuţă, şeful Miliţiei, şi adjunctul său, generalul Velicu Mihalea, au murit în seara de 23 decembrie 1989, după ce elicopterul care-i aducea, în stare de arest, la Bucureşti a fost doborât la Alba Iulia.
Generalul Dumitru Puiu, comandantul Aeroportului Otopeni, a dispărut, pur şi simplu, pe 24 decembrie 1989, după ce a anunţat la TVR că deţine filme cu masacrul de la Otopeni. A fost descoperit pe străzile Timişoarei, unde a fost internat la spitalul de psihiatrie. A murit în mod suspect la începutul lui 1990, fără a se face nici o anchetă.
Generalul Nicolae Doicaru (şeful Direcţiei de Informaţii Externe între 1959-1978) a murit extrem de ciudat la o partidă de vânătoare din 1992, verdictul anchetatorilor fiind cel de "sinucidere prin împuşcare". Toţi participanţii la vânătoare aveau cartuşe cu alice, dar Doicaru a fost ucis de un glonţ care nu se ştie din arma cui a "pornit". Doicaru a fost prieten cu Pantiuşa Bodnarenko, fostul şef al generalului Mihai Pacepa.
Colonelul Gheorghe Ardeleanu, fost şef USLA, fost şef de contraspionaj pe spaţiul european, a murit în iunie 1993, când s-a "intoxicat cu insecticid, stropind cartofi" la Petrani (lângă Oradea). Diagnosticul: "moarte accidentală".
Generalul Emil Macri, şeful Direcţiei a II-a de contraspionaj economic a Securităţii, specializat în înăbuşirea revoltelor (inclusiv a revoltelor din 1977 si 1987), a fost arestat şi închis după revoluţie. Macri nu a apucat sfârşitul procesului său. El a murit în aprilie 1991. Diagnosticul oficial a fost "infarct", dar s-a susţinut şi ipoteza intoxicării sale în maşina care îl transporta de la un spital la altul. Diagnostic: "moarte naturală".
Generalul Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I , a coordonat represiunea din Bucureşti şi se presupune că a cunoscut împrejurările "sinuciderii" ministrului Milea. A fost găsit mort în birou la începutul lui 1990. Nu s-a anchetat decesul generalului, moartea fiind considerată "naturală".
Mai vreţi?! Eu, nu …
