Povestea de succes a corului de copii "Unison" a fost prezentată în cadrul emisiunii "Brasoveni pentru brasoveni" de la MIX2TV. Emisiunea ,,Braşoveni pentru braşoveni” este difuzată pe MIX2TV- vineri – 20:30 şi 22:30, sâmbătă – 19:30 şi duminică – 08:30, 14:00 şi 20:00. Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet la adresa www.mixtvbrasov.ro (dati click aici pentru inregistrare).
8 decembrie 2001 – 23 de copii împreună cu părinţii lor căutau o casă de pe strada Toporaşului, unde fusese închiriat un spaţiu pentru repetiţii. Cei mici voiau să cânte în corul Unison.
George Dumitraşcu şi Cristian Fieraru, doi tineri pasionaţi de muzică, au hotărât în urmă cu 13 ani să construiască un proiect al lor, pe care să-l crească aşa cum le place. Începutul a fost timid, dar cei doi tineri nu s-au dat bătuţi. Au scris anunţuri la maşina de scris, nu aveau nici calculator, le-au multiplicat la indigo, le-au lipit pe stâlpi. La început nu suna nimeni, apoi, încet – încet au început să se înscrie – 23 de copii. I-au invitat pe toţi cu părinţi şi rude la o întâlnire de cunoaştere la sediu. A doua zi au şi început repetiţiile.
L-a avut model pe Ion Luchian Mihalea. George Dumitraşcu este îndrăgostit de muzică de când se ştie. La 4 ani a fost cu părinţii la Opera ”Nabuco” de Verdi şi asta a fost scânteia. A făcut secţia de canto, pentru că îşi dorea să fie cântăreţ de operă. Când era mic se bucura când asculta corurile conduse de Ion Luchian Mihalea. A văzut recent un documentar despre Song şi se gândea că poate peste ani şi despre Unison se va vorbi aşa frumos. George Dumitraşcu a urmat Facultatea de Muzică la Braşov, apoi a fost angajat al Operei şi a lucrat în învăţământ. După ce a înfiinţat corul, s-a dedicat doar acestei frumoase nebunii. A renunţat la slujbele la stat şi s-a dedicat acestei pasiuni. Indiferent că ploua, ninge, trebuie să zâmbească, să aibă o atitudine de învingător, pentru că cei mici simt dacă ceva nu e în regulă
Corul Unison, o poveste frumoasă. Anii care au rămas în urmă au adus copii cu sutele spre Unison. Unora părinţii le căutau ocupaţie să le împuţineze ceasurile de hoinăreală şi de irosire. Altora le scotoceau talente, doar micuţul lor era sortit gloriei de scenă. Un cor de copii putea fi un bun început. Alţi copii se cereau ei, pentru că... Cine nu se visează, măcar o dată în viaţă, artist pe scenă? Mai apoi, faima Unisonului a netezit drumul pentru copiii talentaţi şi puşi pe dăruit cântec. Copii care au învăţat de foarte mici disciplina. E cor, atunci e echipă! Şi, uneori, s-au despărţit drumuri. Unii nu erau făcuţi pentru cântec. Alţii nu puteau să împartă nici munca şi nici succesul. Dar... foarte mulţi au rămas şi au crescut cu Unisonul. Şi nu se dau duşi nici astăzi de la vraja lui! Care a prins a se rostogoli, ireversibil, către succes! Pentru că Unisonul aduce pe scenă bucuria pură pe care o aruncă de acolo tuturor. Ridică suflete. Şi desenează pe chipul tuturor zâmbetul!
Criterii la preselecţie. Nu sunt prea multe condiţii pe care un copil trebuie să le îndeplinească pentru a face parte din Unison. Să ai aibă o voce bunicică. Oricine poate cânta, în afară de cei afoni din calea – afară. Apoi copiii trebuie să respecte câteva reguli de echipă.Atmosfera de la repetiţii este relaxantă, iar majoritatea copiilor le spun pe nume instructorilor. Îi spun George, cadeţii, cei mai mici nu „îndrăznesc” încă şi îi spun „domnu”.
Din sutele de copii care au trecut pe la Unison în cei 13 ani, au fost şi câteva situaţii când părinţii au fost sfătuiţi să-i retragă pe micuţi. Nu erau făcuţi pentru cântat. Îi sfătuia să-i dea la sport, de exemplu. La cor este o disciplină şi cei care nu respectă condiţiile pleacă. Un repertoriu de mai multe piese îi ia şi jumătate de an de pregătire. Au urmat concerte după concerte, au participat la festivaluri în străinătate, au fost recompensaţi cu trofee. Toate evenimentele sunt importante şi pe toate le tratează la fel.
Din 2005 sunt nelipsiţi de la Galele de Crăciun ale Operei Braşov. De la cei 23 de copii care au pornit în această călătorie muzicală, sub steaua norocoasă UNISON se află acum 130 de voci.
Merg la festivaluri şi câştigă premii. Uneori, copiii lui domnu' George s-au văzut nevoiţi să agaţe vise în cui şi să rămână acasă. Alteori, bănuţii s-au strâns. Cu greu, dar s-au strâns. Cristian Fieraru e managerul luptător ce nu cunoaşte odihna. El nu urcă pe scenă. Se ţine mai la umbra reflectoarelor, dar fără de truda lui Unisonul nu era astăzi unde este. Pe măsură ce au trecut anii şi a crescut faima, au fost tot mai mulţi cei care au înţeles că fără familia fantastică a Unisonului, Braşovul nostru, al celor care iubim arta şi copiii şi frumosul, e mai sărac. Sunt familii care au făcut sacrificii şi au adus copiii în continuare – 70 de lei pe lună e taxa de cor. Criza financiară i-a ţinut acasă în ultima vreme. Ultima ieşire a fost la Viena, la un celebru festival coral, unde au cântat şi în sala unde are loc concertul de Anul Nou. Le-au făcut o reducere mare. În loc de 150 de euro taxa de fiecare copil, au plătit doar 35 de euro. Au văzut materialele video şi organizatorii au considerat că merită să meargă acolo. Au primit anul trecut o invitaţie să cânte la New York, dar nu au avut bani. Sponsorii principali sunt părinţii care achită 70 de lei. Sunt o familie mare şi frumoasă.
Rebeca Maria Neacşu, prinţesa cu voce de aur. Corul Unison a fost invitat în emisiuni televizate, glasurile lor auzindu-se în toată ţara. Dintre vocile speciale ale grupului s-a remarcat cea a Rebecăi Maria Neacşu, care a ajuns în finala concursului „Românii au talent”. Pentru Rebeca au urmat apoi şi alte succese. A venit de la 3,5 ani în cor. George şi-a dat seama ce potenţial are şi i-a sfătuit pe părinţi să o lase să muncească suplimentar. Rebeca şi alţi 16 tineri din cor fac cu George pregătiri suplimentare de canto pentru o eventuală carieră solo.
Rebeca Maria Neacşu avea numai şapte ani când a decis să participe la cel mai tare show de talente din România, „Românii au talent”. Vocea ei a impresionat o ţară întreagă. A cântat impecabil „Ave Maria” şi a ajuns până în finala primului sezon al concursului. Aici a reuşit să se claseze pe poziţia a treia, dar deja şi-a făcut un nume în muzică. A mai participat de atunci la câteva concursuri în Italia. În 2013, alături de Corul Unison, Rebeca a fost invitată de reprezentanţii Comitetului Olimpic Român să cânte imnul naţional în deschiderea Jocurilor Olimpice ale Tineretului (FOTE) care s-a desfăşurat la Braşov.
Apoi face parte din cei 10 membri ai Corului de copii Unison aleşi să joace în „Tosca” de G.Puccini. Premiera a avut loc în 21 – 22 iunie 2013 la Opera Brașov, în regia maestrului italian Matteo Mazzoni.
„Tinere inimi... Fragede piepturi... Gingăşie şi voci de clopoţei. Deasupra tuturor, talentul. Şi încă o dată deasupra, oameni care să le lege pe toate. Să le dea viaţă şi avânt. Şi de nişte anişori încoace nu se dă adunare de spirit în Braşov fără ca micuţii uniţi în respiraţie la... unison să nu cânte. Sunt... copiii lui George. Aşa îi ştie lumea. Iar Unisonul, născut din visul îndrăzneţ a doi tineri ce şi-au împlinit pasiunea cu dorul de izbândă, e numele ce a prins mai întâi pe plaiurile noastre şi mai apoi tot mai departe, renume. George Dumitraşcu şi Cristian Fieraru au acum pricină de mândrie. Şi parcă, privind înapoi la clipele începutului de drum, nici lor nu le vine a crede cum au urcat unele dintre trepte. Cum au trecut cumpenele... Cum au risipit neîncrederea şi mirarea celor care nu înţelegeau rostul unui cor de copii în timpuri în care oamenii păreau a preţui tot mai puţin arta. Ştiu doar că fără egal le-a fost bucuria atunci când peste valuri de oameni au prins a se revărsa valuri... de bucurie”.
