Cele mai frecvente greşeli de exprimare

Românii ignoră regulile gramaticale, astfel că dezacordurile, cacofoniile şi virgula dintre subiect şi predicat sunt la ordinea zilei în vorbirea şi scrierea românilor.Realizatorii site-ului dexonline.ro au alcătuit o listă cu cele mai frecvente greşeli de exprimare ale românilor.
Folosirea incorectă a lui „decât" într-o construcţie afirmativă, formulările corecte („am numai 10.000 de lei" sau „nu am decât 10.000 de lei") şi explicaţia lor ocupă primul loc în ghidul alcătuit de voluntarii site-ului, potrivit Adevarul.În lista greşelilor se mai află: „de ce te râzi?", cu forma corectă „de ce râzi?" - pentru că verbul „a râde" este intranzitiv, nu reflexiv - pleonasmul „a avansa înainte" sau expresia „îmi place de cineva", cu forma corectă „îmi place cineva".Cele mai frecvente greşeli în exprimarea scrisă, în opinia iniţiatorului dexonline.ro, sunt cele legate de folosirea cratimelor. Fie puse unde nu trebuie, ca în exemplele „să cere-ţi voie înainte să plecaţi" sau „nu trage-ţi!", fie ignorate: „cereţi drepturile tale" şi „trageţi pătura pe tine".Numărul de „i" din cuvinte pune iarăşi multe probleme, în special în cazul cuvântului „membri", care apare deseori cu forma de plural „membrii".Ecaterina Derzsi de la www.corectura.ro - primul site care oferă servicii de corectură pentru toate tipurile de texte, de la referate la documente pentru afaceri - a alcătuit o listă cu cele mai frecvente greşeli întâlnite în cei 33 de ani de experienţă în presă.
1. Virgula între subiect şi predicat
2. Proprii părinţi (corect propriii părinţi)
3. Membrii ai Consiliului (corect membri ai Consiliului)
4. Cacofoniile
5. Repetiţiile în aceeaşi frază, care denotă o sărăcie a limbajului
6. Conjunctivul: să fi (corect să fii) să şti (corect să ştii)
7. Numele unor personalităţi, numele unor animale, plante, ale unor ţări sau oraşe, sau chiar ale unor boli sunt de multe ori scrise incorect, ceea ce arată un grad scăzut de cultură
8. Dezacordurile
9. Pleonasmele
10. Cuvinte care înseamnă cu totul altceva decât ceea ce ar trebui: finalitate care este folosit ca sfârşit (înseamnă scop); locaţie care nu înseamnă nici loc, nici zonă, nici regiune, ci pur şi simplu închiriere, contract.