21 noiembrie, reprezintă Ziua Mondială a Televiziunii.
Anual, la 21 noiembrie, în întreaga lume este celebrată televiziunea, un bun prilej pentru a conştientiza impactul tot mai mare pe care aceasta îl are asupra omenirii.
Într-o lume controlată de progresele tehnologiei, în care viaţa noastră de zi cu zi depinde de informaţie, televiziunea continuă să aibă – alături de radio – locul său în comunicare şi educare.
Prin programele variate pe care le oferă, de la cele culturale sau ştiinţifice până la cele de divertisment, televiziunea ne informează, educă şi distrează.
ONU încurajează ca misiunea posturilor tv să fie una paşnică, de promovare a valorilor democratice.
În decembrie 1996, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a proclamat data de 21 noiembrie drept Ziua Mondială a Televiziunii (World Television Day), în semn de sărbătorire a zilei în care s-a desfăşurat primul Forum Mondial al Televiziunii.
Deşi sărbătoarea a început să fie marcată recent, istoria televiziunii a început aproape acum 100 de ani.
Apariția televiziunii a fost un fenomen al unei întregi serii de procese tehnice, începuturile sistemului de televiziune pornind de la premise electromecanice. Televiziunea este posibila datorită remanenței, o trăsătură specifică a sistemului de perceptie uman prin care imaginea persistă pe retină încă o fracțiune de secundă, chiar dacă aceasta iese din câmpul vizual.
În jurul anilor ’20 au apărut primele prototipuri ale sistemelor de televizune, cu scopul de a servi activităților militare. Rezultatele acestor încercări s-au constituit în transmiterea la distanță a unor litere, proces asemănător trimiterii de poze pe calea telefonului mobil. Calitatea imaginilor oferite de către paradigma mecanică a televiziunii din acele vremuri era rudimentară, în acest context dezvoltându-se ideea unei variante electronice. În 1927, a fost inventat tubul catodic de receptie (cinescopul), iar in 1931 tubul analizator al camerei.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a constituit punctul de elan al televizunii de larg consum, iar reglementarea sistemului de televizune a dat startul uneia dintre cele mai prolifice industrii ale lumii. În 1960, în SUA și în țările vest-europene, televiziunea devenise un element obisnuit al vietii cotidiene.
În ţara noastră televiziunea a început să emită alb-negru în ultima zi a anului 1956.
În România, primele experiențe de laborator în domeniul transmiterii imaginilor datează din 1928. Cu toate acestea, prima emisiune de televiziune a apărut abia în 1937. Întrerupte de război, emisiunile au fost reluate apoi, neregulat, iar în 1955 a fost dată în funcțiune, în București, stația experimentală de televiziune. Postul public de televiziune a fost inaugurat pe 31 decembrie 1956 şi de atunci au început practic primele emisii TV constante.
Anul 1989 a fost un an important în istoria televiziunii din România. A fost momentul în care schimbarea sistemului economico-politic şi-a pus amprenta şi în domeniul audiovizual românesc.
Cum ar fi viaţa fără televiziune? Fără televizor? Nici măcar nu ne mai putem imagina în zilele noastre.
Aşadar, le dorim mulţi ani înfloritori televiziunilor şi multă putere de muncă şi inventivitate oamenilor de televiziune.
Să sperăm că viitorul televiziunii (cu toate schimbările şi modificările tot mai accentuate şi evidente, în pas cu evoluţia tehnicii şi cu modele şi tendinţele noi) va fi în beneficiul nostru! Ne dorim televiziuni de calitate. Cu programe care să ne fie de folos. Să nu primeze doar can-can-urile şi emisiunile uşoare, cum e acum o modă. Ci să rămână rolul educativ şi informativ mereu în prim plan!
