E fată de oameni simpli- tatăl a fost șofer, iar mama femeie de serviciu - dar a crescut, la fel ca frații ei - astăzi unul dintre ei, Sorin Matei, este profesor universitar în SUA și scriitor, în timp ce celălalt s-a împlinit aici, acasă, la Brașov- în spiritul unor valori în care nu a încetat să creadă: muncă și cinste. Așa că CV- ul si declarația de avere stau mărturie. A refuzat mereu ideea unor privilegii pentru parlamentari și alte categorii de aleși și a demisionat, în ultima zi a mandatului de deputat, pentru a nu beneficia de pensia specială. I-ar fi fost greu să-și privească mama în ochi. Pentru că mama are azi pensia cu puțin peste 1000 de lei. După o viață de muncă grea.


Iar mama este prima ei lecție de viață. O lecție de demnitate și de luptă. Roxana Mînzatu este, într-un fel, un copil al Durerii, dar și al Speranței, pentru că s-a născut la doi ani după ce familia ei îngropase un copil de opt ani, mort de leucemie. Așa că este, cumva, mereu într-o misiune. Deși ca educație este mai degrabă liberală ori progresistă - a si lucrat, cu excepția anilor de mandat mereu în zona privată și a fost antreprenor- în suflet a rămas mereu un om de stânga, solidar cu cei încercați de viață.


Este, de foarte departe, cel mai activ și eficient parlamentar de Brașov în mandatul trecut. A fost ministrul Fondurilor Europene. A scris la legea care asigură azi terenul pentru Spitalul Regional, a fost unul dintre inițiatorii programului Start-Up Nation, a adus la Brasov primii bani guvernamentali pentru aeroport, a inițiat legea care aduce laptop-uri și tablete copiilor săraci și profesorilor lor, a adus modificări importante la Legea adopțiilor. Și altele. Și a fost, absolut nedrept si halucinant, cea mai hulită și denigrată dintre toți colegii parlamentari, deși despre mulți nu am știut sau am si uitat că au trecut vreodată prin Parlament. De ce? Pentru că ... PSD, pentru că... Dragnea, pentru că... femeie...


La fel de nedrept, Roxana Mînzatu nu a continuat drumul de parlamentar și nici proiectele începute. Nu vorbește despre asta, dar este evident că ea a vrut, dar altcineva nu. Nu vorbește pentru că la PSD nu a renunțat. Și nici la ideea de fi un profesionist acolo unde se va duce. Unde se va duce însă, un om “bolnav” de Brașov? Pentru că la experiența ei, lumea e mică. Rămâne aici? Merge la Bucuresti? La Bruxelles? La timpul potrivit ne va spune!

 

Emisiunea aici: