Adrian Păunescu şi Cenaclul Flacăra

Azi, 20 iulie, poetul Adrian Păunescu ar fi împlinit 68 de ani. S-a născut în Basarabia, la Bălti, în anul 1943.  Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 şi  fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani, dar şi  ca organizator al acestui fenomen de masă, de proporţii epice din anii  ’70-’80 – Cenaclul Flacăra.
Adrian Păunescu este creditat, printre altele, cu sintagmele „generaţie în blugi” şi „muzică tânără”, pentru a-i desemna pe tinerii care dădeau buluc pe stadioanele ţării în perioada 1973-1985, cât a durat Cenaclul Flacăra.
Eu,  unul, ca participant activ la acele manifestaţii epice de pe stadioane,  nu am fost un fan al omului Adrian Păunescu care, dacă e să fim corecţi  şi sinceri până la capăt, a fost un sicofant al epocii Ceauşescu, fiind  recunoscut pentru osanalele şi odele pe care i le cânta „marelui cârmaci”.  Este însă de apreciat poziţia sa faţă de perioada comunistă, fiind unul  dintre puţinii care nu a renegat complet ideologia socialistă. Măcar,  omul a fost vertical până la capăt şi asta pot aprecia... dar nu înseamnă că sunt de acord cu poziţia sa ideologică.
Pentru mine rămâne de referinţă fenomenul „Cenaclul  Flacăra”, fenomen care a lăsat o amprentă virtuală în timp şi spaţiu  pentru mulţi din generaţia mea. Pentru  cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau născuţi, dar şi  pentru cei trecuţi de 35 de ani, care sunt sigur că au fost participanţi  activi la aceste fenomene de masă, am să fac o scurtă radiografie a  ceea ce a fost Cenaclul Flacăra în acele vremuri.
Odiseea  Cenaclului Flacăra a început în 1973 şi s-a sfârşit în anul 1985,  perioadă în care au avut loc 1.615 spectacole de muzică şi poezie.  Cenaclul Flacăra a fost un fenomen cultural şi social de proporţii epice  la care au participat milioane de românaşi  care dădeau buzna pe stadioane sau se adunau în săli de spectacol  precum sardelele, pentru a savura şi respira un moment de libertate -  care la acea vreme era muzica folk- dar şi să se defuleze emoţional de  frustrările şi interdicţiile acelor vremuri. Ne călcam pur şi simplu pe  picioare şi cântam şi urlam ca nişte posedaţi la auzul unor piese ca „Şi totuşi există iubirea", „Puştoaica", „Doar o cană cu vin" sau „Căciula",  ca să enumăr doar câteva care îmi vin acum în minte. Era o atmosferă  efervescentă, pur şi simplu scria pe tine fericire, te bucurai că un  copil mic şi participai activ agitându-te din mâini şi din picioare sau  aprinzând lumânări... dansai pe ritmurile melodiilor care te pătrundeau  până-n măduva oaselor şi care te făceau să uiţi de mizeriile acelor  vremuri. În acele timpuri aceste evenimente erau o rara-avis şi reprezentau ceva unic pentru românaşul ţinut în întuneric de regimul dictatorial de atunci.
Aceste  manifestări erau organizate la iniţiativa UTC-ului de atunci sub  oblăduirea poetului Adrian Păunescu, care a compus multe din piesele de  succes de atunci, a făurit destine şi a lansat vedete de renume ca:  Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Dan Andrei Aldea, Adrian Ivaniţchi,  Dan Chebac, Valeriu Sterian, Evandro Rosetti, Florian Pittiş, Anda  Călugăreanu, Tatiana Stepa, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă şi încă mulţi  alţii.
Totul  s-a terminat brusc în anul 1985, când pe stadionul din Ploieşti, în  urma unei busculade care s-a soldat cu nouă morţi, s-a luat decizia de a  nu se mai organiza astfel de spectacole. După 12 ani de descătuşare  emoţională şi sute de spectacole, Cenaclul Flacăra, care atinsese cote  alarmante de popularitate, precum şi persoana poetului Adrian Păunescu,  care avea la picioare şi la propriu şi la figurat milioane de români,  deveniseră o ameninţare la securitatea naţională a lui Ceauşescu, astfel  încât acest incident a pus capac Cenaclului Flacăra.
S-a  încercat o revigorare a Cenaclului Flacăra în august 2010 la  festivitatea „Zilele Oraşului Năvodari", când Păunescu susţinut de unii  membrii ai Cenaclului, au făcut primii paşi spre reaprinderea acestei  flăcări a Cenaclului Flacăra care apusese acum peste 25 de ani.
Păunescu  nu mai există, Cenaclul Flacăra însă trăieşte din amintiri şi multe din  piesele de succes din acele vremuri se mai cântă de vreo 6 ani cu  ocazia festivalului „Folk You” care reuneşte artişti din vechea gardă,  dar şi nume noi care, din fericire, continuă să ducă mai departe  stindardul muzicii folk. Eu, unul, nu sunt chiar un big fan al muzicii  folk, dar ascult cu plăcere anumite piese care mi-au rămas întipărite pe  cerebel, din perioada de aur a Cenaclului Flacăra. Păcat însă că  românaşul din ziua de azi are urechea muzicală înclinată mai mult spre  manele „sălămeşti”, „guţeşti” sau „copil-minuneşti” şi ignoră muzica folk sau muzica uşoară cu adevărat românească. Dar vorba „dacului”... „de gustibus non disputandum"! Yahoo!!!
Adrian  Păunescu s-a reîntâlnit, anul trecut când a trecut în nefiinţă, în  ceruri cu mulţi dintre cei cărora le-a schimbat viaţa, printre care,  Tatiana Stepa, Gil Ioniţă, Gil Dobrică, Ion Hagiu, Ovidiu Haidu, Florian  Pittiş (împreună cu care eu am avut plăcerea să comentez la TV un  superbowl de fotbal american), Anda Călugăreanu, Doina şi Ion Aldea  Teodorovici... care prin plecarea lor au lăsat mult regret în sufletele noastre! Putem zice cu tristeţe că se reface în ceruri Cenaclul Flacăra! Acolo  ei însă sunt nemuritori. Din păcate ne îngropăm adevăraţii artişti şi îi  înlocuim cu saltimbanci şi „vedete" de  carton. Apa trece, pietrele rămân... Cenaclul Flacăra nu mai este, dar  spiritul rămâne şi muzica folk continuă să existe şi să atragă noi fani.  Adrian Păunescu va rămâne un nume de referinţă în poezia românească şi  numele său va fi asociat forever cu ceea ce a fost - Cenaclul Flacăra!

de Viorel Vintilă