Încă puţin şi scăpăm de 2009, jecmănitorul 2009. Anul în care am învăţat din nou să suflăm şi în iaurt; sau doar pentru prima dată în viaţă şi vai, ce ne-am mai fript! Cu criza, da. Te-ai gândit de câte ori ai folosit cuvântul „criză” în 2009? Dar de câte ori l-ai auzit, când tocmai ce te pregăteai să tragi un pui de somn reconfortant sau să-ţi bronzezi şi cealaltă parte pe cearşaful tău de plajă, iar soarele dispărea taman atunci după un nor uriaş, moment în care undeva la radio curgeau ştirile de criză, Smiley cânta Am bani de dat şi îţi venea să faci spume la gură precum marea care se lovea de stânci cu juma de tristeţe în plus. Adevărul e că ne-am sensibilizat considerabil. Unii au rămas cu sechele, alţii şi-au încheiat socotelile cu viaţa. Iar din grămada rămasă, o mare parte habar nu are spre ce se îndreaptă. Dar am ştiut vreodată pe bune spre ce ne îndreptăm? Refrenul cu „pe vremea lu’ Ceauşescu” îmi e la fel de antipatic ca margarina pe pâine. A, da, şi au mai fost şi cei 20 de ani de libertate evocaţi mai bine, mai prost. Am răsfoit arhivele, ne-am amintit de vrăjeala politică de după ’89, de dozatoarele de suc, de Caritas, de flegmele electorale care s-au succedat ameţitor, de inflaţie, căpşunari, devalorizare, minciună şi curele strânse pentru o talie de viespe muritoare de foame. Douăzeci de ani bătuţi pe muchie de cuţit şi acest 2009 duşmănos din care ieşim un pic mai palizi, mai circumspecţi, mai paranoici, mai deprimaţi. Păi vezi ce se întâmplă dacă nu-ţi iei chiloţi roşii în noaptea de Anul Nou şi nu-ţi burduşeşti buzunarele cu euro şi arunci gunoiul cu inconştienţă? Apropo, aveam noi obsesii deosebite vizavi de horoscoape, dar acum o să fim şi mai porniţi. Loteria şi astrologia, cei doi fraţi de cruce ai românului. Dă, Doamne, să câştig! Mă îngrijorează luna plină din 31, am auzit că nu-i de bun augur. Până una alta, oala cu sarmale partea a doua trebuie deşertată şi gâtlejul irigat cum se cuvine. Căci ce înseamnă o sărbătoare, fie ea An Nou, Sfântă Mărie, Crăciun sau Mărţişor, decât hrănirea trupului până la refuz. Refuzul va veni ca un musafir nedorit, ca o părere de rău că nu mai poţi băga în tine, că până aici ţi-a fost. Te vei trezi din beţii şi indigestii într-o frumoasă zi lucrătoare, aşa cum multe zile vor fi în 2010, sărbătorile aglomerându-se ba într-o sâmbătă, ba într-o duminică. Şi noi? Ce se va alege cu noi, cu idealurile noastre? Cum ne vom mai bucura, când ne vom mai sătura?
Alina Bârsan
