A împlinit 30 de ani şi încă nu a văzut un apus de soare. Vorbim de Radu Vasile, un  braşovean, care se luptă cu viaţa în întuneric.
 Omul este nevăzător şi cu toată această suferinţă încă mai găseşte resurse să zâmbească. Marti a fost invitat în Piaţa Sfatului, alături de alţi nevăzători, pentru a marca Ziua Mondială a Bastonului Alb.
„M-am născut practic cu 90% din vedere lipsă, aveam un rest de vedere de 10% care mă ajuta să disting obiectele mari şi culorile. Am pierdut şi acest rest de vedere în 2006 deoarece boala pe cre o am la ochi a evoluat şi m-a adus în situaţia de a nu mai vedea nimic” a spus Radu Vasile.
Zilnic se loveşte de neplăceri, dar cu toate acestea nu se dă bătut.
„Neplăcerile sunt multiple: în primul rând mă lupt foarte mult cu discriminarea oamenilor şi anume oamenii discriminează persoanele cu dizabilităţi în general, şi pe cei cu probleme de vedere în particular, când vine vorba de angajare şi chiar şi atunci când vine vorba de relaţionare apare discriminarea” mărturiseşte Radu.
Ca să se poată deplasa se ajută de un baston alb, care nu întotdeauna însă îl apără de anumite obstacole. Descrie viaţa în întuneric ca pe o filă goală pe care nu s-a aşternut nimic. Radu Vasile este optimist şi încă trăieşte cu speranţa.„Îmi doresc foarte mult să văd, dar din păcate pentru mine acest lucru nu mai este posibil din punct de vedere medical, doar poate din punct de vedere tehnologic dacă se mai inventează ceva: de exemplu ochiul electronic sau ochiul bionic cum se cheamă, atunci s-ar putea face ceva. Aş dori să văd un apus de soare pentru că mi s-a povestit că este atât de frumos” mărturiseşte Radu.
 
„Ar fi de dorit ca cetăţenii noştri să cunoască nevoile noastre, pentru că nu întotdeauna problemele se rezolvă cu bani. A ajuta o persoană nevăzătoare să traverseze strada, sau să se urce în autobuzchiar nu costă nici un ban şi pentru noi este un mare ajutor” Virgil Lazăr, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Brasov